Importanța furnizorilor în cadrul unei organizații

I. Aspecte conceptuale

1.1 Analiza furnizorilor

Furnizorii sunt acele organizații sau persoane care îndeplinesc servicii gratuite sau contracost si aprovizionează cu resurse necesare desfășurării activității unei organizații. Aceștia pot asigura organizațiile cu următoarele resurse: tehnice, umane, informaționale și financiare.

Putem exemplifica furnizori cum ar fi producătorii, distribuitorii, importatorii de materii prime, materiale, semifabricate, componente; prestatorii de servicii (bănci, agenții de resurse umane, firme de consultanță, agenții de publicitate); persoane fizice.

Obictivele urmarite prin analiza furnizorilor sunt:

-Evaluarea modului prin care ne asigurăm câte resurse sunt necesare pentru organizație;

-identificarea furnizorilor organizațiilor ;

-determinarea gradului de dependență a organizației față de anumiși furnizori;

-evaluarea relaței dintre furnizori și organizație;

-evaluarea criteriul prin care se selectează furnizorii;

Prin evaluarea criterială a furnizorilor înțelegem utilizarea unui model matematic,liniar aditiv pentru a determina importanța unui furnizor din perspectiva organizației. Constituirea modelului presupune un set de criterii de evaluare și determinarea importanței fiecărui criteriu pentru importanța furnizorilui. Ca și crietrii putem avea calitatea produselor furnizate,nivelul prețurilor produselor, garanții acordate de cumpărare, termene de plată practicate etc..

("Analiza Pietei Furnizorilor, Evaluarea Si Selectarea Acestora")

Nu este suficienta calcularea unui scor pentru fiecare dintre furnizori și realizarea unei "ierarhii" a acestora. Identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor presupune și considerarea unor elemente cu caracter calitativ (subiectiv).

Aproape toate criteriile utilizate în evaluarea furnizorilor pot fi exprimate într-o maniera cantitativă.

1.2 Oferta și cererea pe piața furnizorilor

Oferta și cererea sunt componente propuse pentru a determina comportamentul pieței.

Piața furnizorilor pentru consumator este practic piața de desfacere a producătorilor. Singura deosebire constă în faptul că evaluările trebuiau făcute din punctul de vedere al acelora care cumpara și nu doar acelora care vând. Poziția de monopol reprezintă un atuu pentru producător/furnizor și o amenințare pentru consumator.

Diagnosticarea ofertei trebuie sa reflecte în ce măsură oferta corespunde caracterisiticilor cererii față de un anumit produs rezultată ca o valoare directă a nevoilor de consum.

Dacă oferta corespunde cererii, realizează o stimulare a consumatorului în sensul creșterii dorinței acestuia de a produce și apare o oportunitate pentru consumatori. În situatia inversă când oferta nu corespunde cererii, producătorii nu sunt interesați de o ofertă puternic particularizată deoarce reprezintă o amenințare pentru ei, iar producătorii existenți nu sunt capabili să satisfacă cererea și atunci se caută noi furnizori, percepția greșită a consumatorilor pentru nevoia de consum.