Inflație versus șomaj - care este răul mai mare

SOMAJ VERSUS INFLATIE- CARE ESTE RAUL MAI MARE?

Atat somajul, cat si inflatia sunt fenomene macroeconomice cu care societatea se confrunta.

Putem denumi inflatia ca un proces de crestere semnficativa si persistenta a nivelului preturilor. Inflatia reprezinta acea stare de dezechilibru economic in care masa monetara existenta in economie depaseste necesarul real de moneda, ducand la cresterea generalizata a preturilor si la scaderea puterii de cumparare a banilor.

Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populaţie este în căutare a unui loc de muncă. Când această situaţie ia proporţii apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creşterea cheltuielilor sociale de întreţinere a şomerilor.

Multi economisti trateaza in cartile lor problematica inflatiei si a somajului.

Foarte multi oameni considera somajul o conjunctura negativa care trebuie evitata, dar sunt multi si aceia care recunosc ca exista pe piata muncii si cazuri fericite in care sunt oameni inactivi pe piata muncii pentru ca asa au ales ei.

Pe piata muncii, cu cat salariul pentru care un om este dispus sa muncească este

mai mic, cu atat cresc sansele să gasească un loc de muncă

Persoana care se află în căutarea unui loc de muncă, dar nu reuseste să găsească

un angajator care să îi plătească un salariu acceptabil si preferă să astepte, se află

în somaj voluntar. Nu trebuie omis faptul ca, pe o piată a muncii liberă, cu o concurenta perfectă, somajul este întotdeauna voluntar.

In afara acelor oameni carora li se pare prea mic salariul pe care il ofera angajatorul si prefera sa isi caute un alt loc de munca, exista si oameni care sunt dispusi sa lucreze pentru salarii mai mici, dar nu gasesc locuri de munca si implicit nu se pot angaja.

O regula a economiei spune ca numarul de locuri de munca creste pe masura ce scade salariul.

Cel mai bun indicator al dezvoltarii economice si bunastarii oamenilor il reprezinta cresterea salariului real- in momentul in care apar firme noi pe piata, angajatorul va stabili salarii mai mari decat ceilalti intreprinzatori pentru a atrage mai multi angajati, iar firmele cu vechime pe piata muncii vor trebui sa-si imbunatateasca conditiile de lucru pentru a-si pastra vechii angajati.

Ca si la nivelul factorilor de productie, si aici statul intervine, impunand o limita de salariu superioara si una inferioara. Limita inferioara o putem numi si salariul minim pe economie.

O astfel de masura impusa de stat are ca drept consecinta cresterea inflatiei- daca salariul minim creste, toti angajatorii vor creste preturile produselor pe care le produc, pentru a nu falimenta.

Marele economist, Henry Hazlitt, in lucrarea sa, ” Economia intr-o lectie” ne spune ca cel mai adesea s-a ajuns la inflatie din cauza unei vechi greseli si anume confundarea banilor cu bogatia.

Exista unii sustinatori ai inflatiei care recunosc ca orice crestere a cantitatii de bani reduce puterea de cumparare a fiecarei unitati monetare,cu alte cuvinte duce la cresterea preturilor bunurilor de consum.

Inflatia, pe de o parte, ar putea favoriza unele grupuri de persoane intr-un timp foarte scurt, dar numai in detrimentul celorlalte, ne spune economistul in lucrarea sa. Pe termen lung, inflatia are consecinte dezastruoase asupra intregii comunitati. Atunci cand inflatia intra in colaps, investitiile directionate gresit in mijloace de productie nu pot aduce venituri adecvate si isi pierd o foarte mare parte din valoarea initiala.

Economistul sustine ideea ca atata timp cat inflatia s-a declansat, ea mai poate fi oprita cu greu, mai ales in momentul in care preturile au atins un nivel dinainte stabilit.

Pe de alta parte, Hanry spune ca astazi, cel mai puternic argument adus in favoarea inflatiei este acela ca “face industria sa functioneze” si ca va duce la “eradicarea somajului”.

Inflatia este insasi o forma de impozitare, ne spune economistul, care ii afecteaza mai mult pe aceia care au capacitatea de plata cea mai scazuta.