Influența mediului extern în activitatea firmei

INTRODUCERE

Organizaţia în general şi întreprinderea productivă în special nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc prin care se satisfac anumite nevoi ale societăţii, în primul rând ale pieţei interne şi externe, ale mediului extern în cadrul căruia organizaţia sau întreprinderea se constituie şi se dezvoltă.

O puternică influenţă asupra rezultatelor activităţii întreprinderii - aşa cum am văzut - o exercită mediul extern în care aceasta activează,fizionomia şi mecanismul lui de funcţionare precum şi capacita-tea întreprinderii de a fructifica oportunităţile şi a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează, prin sincronizarea acţiunilor ei cu schimbările din configuraţia mediului.

De aceea, se impune cu necesitate cunoaşterii conţinutului şi a cerinţelor mediului, precum şi a modificărilor cantitative şi calitative care apar în sfera lui, chiar anticiparea evoluţiei viitoare a mediului, astfel încât întreprinderea să se poate adapta la noua lui structură.

Cunoaşterea caracteristicilor şi a mutaţiilor intervenite în structura mediului extern e o condiţie fundamentală a satisfacerii cantitative şi calitative a unei anumite categorii de trebuinţe de către întreprin-dere, necesităţi aflate în continuă creştere şi diversificare, care trebuie să stea la baza elaborării unor strategii realiste, bine fundamentate ştiinţific.

Ca sistem dinamic, socio-economic, întreprinderea preia din mediul extern resursele de care are nevoie le introduce în procese specifice, din care rezultă produse, servicii sau lucrări care vor fi trans-ferate aceluiaşi mediu ambiant. În acest sens, întreprinderea este o componentă de bază a mediului extern, ca un sistem de intrări (din mediul extern), procese şi ieşiri (către mediul, extern). Prin intrări, întreprinderea se adaptează la mediu, iar prin ieşiri aceasta va influenţa mediul.

Datorită complexităţii şi multidimensionalităţii mediului în care işi desfăşoară activitatea întreprin-derea în literatura de specialitate exista încă numeroase puncte de vedere cu privire la conceptul de mediu extern.

În activitatea oricărei firme, mediul său ambiant joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practice suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire.

De aceea, un diagnostic economico financiar global al firmei nu trebuie să excludă pe lângă abordarea şi evaluarea potenţialului intern şi a factorilor de influenţă specifici acestuia, luarea în calcul a factorilor externi firmei şi diagnosticarea poziţiei acesteia în mediul concurenţial în care acţionează.

Mult timp, activitatea agenţilor economici a fost studiată doar din punct de vedere al capacităţilor de producţie şi a profitului obţinut, analiza mediului global sau a celui concurenţial fiind fie ignorate, fie rezumate la analiza cotei–părţi de piaţă a firmei.

Teoreticienii şi practicienii analizei diagnostic au înţeles apoi că firma funcţionează ca un sistem deschis al sistemului global, fiind permeabilă la influenţele mediului său, pe care la rândul ei este susceptibilă de a l influenţa în mai mică sau mai mare măsură, în funcţie de diverse caracteristici precum: mărimea firmei, cotaparte de piaţă, natura activităţii sale, tipul de piaţă pe care evoluează, competitivitatea sectorului etc.

Prin prezenta lucrare, se evidenţiază influenţa mediului extern al organizaţiei asupra activităţii firmei, se caracterizează şi se propun anumite soluţii care sunt necesare pentru mediul extern al organizaţiei care se află întro criză economică.

Pentru a înţelege presiunile externe pe care le suportă firma, este necesară în primul rând definirea mediului şi evidenţierea componentelor sale specifice, aşa cum au fost identificate de către diverşi specialişti români şi străini.

Interesantă este şi concepţia specialiştilor francezi care consideră mediul ambiant al firmei ca fiind constituit din “ansamblul organizaţiilor, actorilor şi factorilor a căror existenţă este nesusceptibilă de a influenţa comportamentul şi performanţele agentului economic”. În aceeaşi linie de gândire, se diferenţiază mediul intern, în care sunt incluse comportamentele indivizilor sau grupurilor de indivizi din cadrul firmei, care influenţează deciziile şi acţiunile celorlalţi membri ai stafului acesteia, de mediul extern firmei, respectiv instituţiile şi factorii care pot influenţa firma din afara ei.

Mai orientată spre noţiunea de piaţă, definiţia mediului extern al firmei aşa cum este văzută ea de către englezii Hill şi Sullivan este următoarea: „mediul firmei constă în acei factori ce scapă controlului său imediat şi care sunt capabili să i influenţeze relaţiile cu partenerii de mediu”.

Notabilă este şi părerea specialiştilor români dintre care amintim definiţia profesorului Pintilie, care consideră că mediul extern al unităţii economice poate fi definit drept „piaţa internă şi externa în cadrul căreia firmele îşi oferă reciproc produse, servicii, lucrări, informaţii etc, colaborează între ele şi deseori se confruntă, intrând în competiţie”.

Această definiţie, uşor restrictivă îşi găseşte completarea în opinia profesorului Ovidiu Nicolescu, care consideră că „mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor”.