Informatizarea Administrației Publice

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă, calitativ superior, care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şi social major. Societatea informaţională permite accesul larg la informaţie al membrilor săi, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică posibilitatea globalizării economice şi a creşterii coeziunii sociale.

Suportul tehnologic al noii societăţi se constituie prin convergenţa a trei sectoare: tehnologia informaţiei, tehnologia comunicaţiilor, producţia de conţinut digital. Progresul tehnologic a permis apariţia unor noi servicii şi aplicaţii telematice multimedia, care combină sunetul, imaginea şi textul şi utilizează toate mijloacele de comunicaţie (telefon, fax, televiziune şi calculatoare). Dezvoltarea acestor noi mijloace de comunicaţie şi de tehnologia informaţiei reprezintă un factor important de creştere a competitivităţii agenţilor economici, deschizând noi perspective pentru o mai bună organizare a muncii şi crearea de noi locuri de muncă. Totodată se deschid noi perspective pentru modernizarea serviciilor publice, a asistenţei medicale, a managementului mediului şi noi căi de comunicare între instituţiile administraţiei publice şi cetăţeni. Accesul larg la educaţie si cultură - pentru toate categoriile sociale, indiferent de vârstă sau de localizarea geografică - poate fi de asemenea realizat cu ajutorul noilor tehnologii.

Societatea Informaţională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, protecţie ecologică, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.

Schimbările majore din ultimii ani – creşterea exponenţială a comunicaţiilor mobile şi a utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă, restructurarea/reingineria companiilor şi a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerată a comerţului electronic – susţin tranziţia de la era industrială la cea post - industrială, trecerea la "noua economie".

Noile tehnologii digitale fac ca accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei să fie din ce în ce mai facile şi mai accesibile ca tarife. Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie şi factor de producţie pentru economia digitală.

Incepând cu anii '90 penetrarea rapidă a calculatoarelor personale (PC), evoluţia tehnologiilor software, dezvoltarea explozivă a reţelelor de comunicaţie de date şi a serviciilor bazate pe Internet au produs schimbări profunde la scară mondială.

Aceste evoluţii au fost datorate în mare masură atât progreselor tehnologice cât şi promovării unor politici noi privind privatizarea şi promovarea competiţiei pe piaţa TIC, noilor reglementări tehnice si juridice în domeniu, noilor strategii naţionale şi regionale de dezvoltare a societăţii informaţionale. Toate ţările dezvoltate şi-au elaborat şi implementat politici guvernamentale susţinute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii, consolidarea infrastructurilor informaţionale naţionale, formarea şi atragerea de specialişti in domeniul TIC (inclusiv din alte ţări), educarea populaţiei adulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această nouă ramură economică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitatea serviciilor specifice societăţii informaţionale.