Lansarea berii Timișoreana în ambalaje tetrapack în România

1. Rezumat

- Titlul proiectului: - Lansarea pe piata din Romania a noii game de bere Timisoreana in ambalaje TetraPak;

- Durata proiectului (exp rimata in luni): 3 luni (mai 2006 – august 2006);

- Programul / domeniul in care se inscrie proiectul: Marketing / Lansare pe un anumit segment de piata;

- Scop proiect; justificarea necesitatii proiectului: extinderea portofoliului de produse pe un alt segment de piata

- Obiective principale ale proiectului:

- atingerea nivelului de incercare a produsului

- repetarea cumpararii

- Activitati principale desfasurate in cadrul proiectului:

- stabilirea strategiei de marketing pe termen mediu si lung;

- implementarea strategiei stabilindu-se nivelele de responsabilitate pe departamente

- Rezultatele evaluabile asteptate ca urmare a realizarii proiectului :

- analiza volumului vanzarilor realizat vs analiza planificarii

- aplicarea dupa caz a actiunilor de corectie

- Posibilii utilizatori si /sau beneficiari ai rezultatelor proiectului:

- Barbati si femei cu varsta cuprinsa intre 18 – 35 ani, cu veniturii medii spre mari, cu studii medii sau superioare;

- Impactul si eficienta economica a proiectului

- impunerea marcii in segmentul de piata vizat;

- Impactul si eficienta economica a proiectului:

- impunerea marcii in segmentul de piata vizat;

- Impactul social estimat :

- satisfacerea nevoilor clientilor din segmentul de piata vizat

- Impactul ecologic al proiectului:

- proiectul este in deplin acord cu standardele internationale de protectia mediului;

- Costuri estimate proiect (cost total, finantare, cofinantare): 400000 EUR suportati in totalitate de URSUS..

- Ambalaje ecologice TetraPak

Procesarea aseptica si ambalarea au efecte minime asupra mediului inconjurator. Tratamentul UHT, pe de o parte este o metoda care utilizeaza un consum foarte mic de energie pentru sterilizarea alimentelor. Ambalarea aseptica, pe de alta parte, este un bun exemplu al utilizarii rationale a materiilor prime si a energiei de asemenea.

Ambalajele aseptice sunt realizate din hartie (75%), polietilena (20%) si aluminiu (5%). Hartia, materia prima principala este o resursa care se regenereaza. Cea mai mare parte din hartia utilizata la producerea ambalajelor TetraPak provine din paduri care sunt exploatate in mod profesional si rational. In Scandinavia, de exemplu, cantitatea lemnului nou depaseste cantitatea lemnului care este taiat pentru hartie, mobila, etc.

Ambalajele aseptice conduc la un consum mai mic de combustibil fosil in timpul productiei si al distributiei. Inainte ca ambalajele sa fie umplute, ele sunt transportate sub forma de role de la fabrica producatoare de material de ambalaj pana la fabrica de ambalare a produselor alimentare. Sunt necesare doar doua camioane pentru a transporta materialul pentru un milion de ambalaje aseptice. Pentru a transporta acelasi numar de ambalaje goale, dar pre-formate sunt necesare 52 de camioane de marfa, adica de 26 de ori mai mult.

Dupa ce se realizeaza operatia de umplere a ambalajelor cu produsul alimentar, datorita formei lor geometrice deosebite, acestea economisesc foarte mult spatiu, in drumul lor spre casa consumatorului.

Cartoanele aseptice pot fi de asemenea reciclate, ceea ce reprezinta un nou mare avantaj pentru mediul inconjurator.

Cu privire la distrugerea acestora, ele ard foarte usor, putand fi utilizate foarte bine ca sursa de energie in centralele care utilizeaza deseuri ca si combustibil. De asemenea, ele pot fi foarte usor comprimate, ocupand un spatiu mic atunci cand se doreste inlaturarea lor.

TetraPak, ca lider mondial in ambalarea aseptica are o politica foarte stricta in ceea ce priveste protectia mediului inconjurator, prin care se doreste reducerea la minim a efectelor asupra acestuia realizate de catre ambalajele in sine sau de procesele care duc la crearea lor. In prezent, mai mult de jumatate din cele 57 de fabrici producatoare de material de ambalaj sunt certificate cu standardul ISO 14001 pentru protectia mediului inconjurator, urmarindu-se in urmatorii ani certificarea tuturor fabricilor cu acest standard.

2. Analiza mediului

a. Istoria berii

- Epoca preistorica

Arheologii considera ca berea era cunoscuta deja in Babilon, adica cu 6000-8000 de ani in urma.

Babilonienii macinau boabe de orz si spelt (o specie de graminee originara pentru grau) cu ajutorul pietrelor, le acopereau cu apa, adaugau ierburi aromate, lasau mustul sa fermenteze, iar dupa cateva zile obtineau o bautura revigoranta delicioasa, care avea unele tangente cu bautura cunoscuta astazi ca bere. Aceasta era bauta prin pai. Producerea berii era incurajata de catre marii proprietari latifundiari. Ei furnizau boabele, butoaiele si alta materie prima necesara pentru fabricarea berii.

In orasul-stat mesopotamian Uhr, berea era produsa in scopuri comerciale. Chiar si pe atunci, in afara de maltul de orz, se folosea si amestecul din malt de orz cu malt de grau sau cu boabe de grau (similar cu sortul actual „emmer”). Berea era consumata in cantitati mari, astfel incat circa jumatate din toata recolta de grau era folosita pentru fabricarea ei. In acele timpuri, hameiul nu se folosea. E foarte probabil ca acesta nici sa nu fi fost cunoscut. De aceea, putem presupune de „sucul de paine” babilonian si sumerian avea un gust dulce, fara obisnuita amareala pe care o confera hameiul.

Primii berari au fost femeile casnice. Ele fabricau bere din spelt. Insa curand s-a aflat ca berea era un produs foarte rentabil si femeile nu au reusit sa-si mentina monopolul. Deoarece in acele timpuri comertul era o activitate exclusiv masculina, producerea berii a fost preluata de catre barbati.

Cercetarile arheologice din sud-vestul Persiei efectuate de francezi la inceputul sec. al XX-lea au scos in relief modul de consum de circa 3500 de ani in urma al berii. In timpul sapaturilor din orasul Suza, au fost descoperite vase din lut de forma sferica, mari, care erau ingropate in subsolurile caselor. Aceste ulcioare enorme de bere erau acoperite cu placi din ceramica cu o gaura in mijloc, prin intermediul careia era extrasa berea. Alternativ, in gaura se introducea un pai special prin care berea era bauta nemijlocit. Se presupune ca berea era bauta prin pai din cauza ca pe fundul vasului se depuneau sedimente in cantitati mari. Arheologii au reusit sa determine ca, in casele celor bogati, vasele pentru bere erau instalate sub podelele incaperilor pentru adunarile barbatilor.

Hammurapi: „Daca hangita pune pentru bere un pret cu mult mai mare decat cel al graului si acest fapt poate fi demonstrat, atunci ea trebuie aruncata in apa”

Regele babilonian Hammurapi, cel care a cucerit Mesopotamia si Asiria, printre multe altele, a stabilit si regulile cu privire la producerea si consumul berii. In anul 1902, langa teritoriile Suzame (actualul teritoriu al Irakului), a fost gasita o coloana de doi metri din diorit verde inchis, cu o multime de paragrafe legislative. Faimoasa descoperire se afla in muzeul Luvru.

Acest vechi cod de legi cunoscut sub numele de Codul lui Hammurapi a fost alcatuit cu 1700 de ani inainte de Hristos. El contine doua paragrafe dedicate producerii si comercializarii berii, unul dintre care stabilea plafonul de preturi (ca echivalent in grau) si avea ca scop protejarea impotriva abuzurilor comerciantilor: „Daca hangita pune pentru bere un pret cu mult mai mare decat cel al graului si acest fapt poate fi demonstrat, atunci ea trebuie aruncata in apa”. (De a aici a si aparut zicatoarea: „Distruge nu berea, ci apa”) De altfel, uneori nici nu era nevoie de a ridica preturile, deoarece, o data cu aparitia berii, s-au dezvoltat si metodele de falsificare ale ei. Hammurapi insa a avut grija si de escroci: acestia urmau sa fie impusi a consuma propriul produs pana la moarte. Iar pentru discutiile politice in hanuri, proprietarii acestora puteau plati cu propria viata. In afara metodelor dure, codul lui Hammurapi ne informeaza despre faptul ca, pe atunci, orice medicament fie era dizolvat in bere, fie era baut cu bere.