Logistica inversă în domeniul electrocasnicelor

Distributia de marfuri –continut, rol, functii

Termenul de distribuţie desemnează ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor care asigur punerea la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate de către întreprinderile producătoare. Sau, altfel spus, distribuţia reprezintă procesul prin care bunurile şi serviciile sunt puse la dispoziţia consumatorilor intermediari sau finali, asigurându-li-se acestora facilităţile de loc, timp, mărime etc., potrivit cerinţelor pe care le manifestă în cadrul pieţei.

Mijloacele şi operaţiunile desemnate prin termenul de distribuţie se clasifică în două mari categorii, ce pot fi consemnate prin noţiunile de “distribuţie comercială” şi “distribuţie fizică”.

Distribuţia comercială constă în a transfera titlul de proprietate asupra produsului de la producător la consumator. Distribuţia respectivă poate fi asigurată prin intermediul agenţilor de distribuţie. Aceştia pot fi individuali, ca de exemplu vânzătorii din întreprindere, sau pot fi întreprinderi de comerţ cu ridicata, societăţi comerciale ce se ocupă de comerţul prin corespondenţă sau de comerţul cu amănuntul etc.

Distribuţia fizică, la rândul său, constă în a pune, din punct de vedere material, bunurile şi serviciile la dispoziţia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport şi al stocajului. Distribuţia fizică mai este întâlnită în literatura de specialitate şi sub denumirea de logistică comercială.

În economia modernă, a cărei evoluţie este bazată pe o funcţionare liberă a mecanismului de piaţă, procesul de distribuţie se are în vedere ca un proces care trebuie să contribuie la promovarea progresului economic general. Într-un asemenea cadru de interpretare, distribuţia depăşeşte limitele unei simple vehiculări de mărfuri, adăugând sau asociind acesteia o gama de servicii în continuă creştere, precum şi o influenţă activă a producţiei, pe baza cunoaşterii amănunţite a consumatorilor. Drept urmare, conceptul de distribuţie nu trebuie confundat cu mişcarea mărfurilor. În timp ce mişcarea mărfurilor are în vedere deplasarea fizică a mărfurilor de la producţie la consum, conceptul de distribuţie are în vedere un proces mai larg, care începe în momentul în care produsul este gata pentru a fi lansat pe piaţă şi se sfârşeşte o dată cu consumarea actului de vânzare la consumatorul final. În acest interval de timp şi spaţiu au loc o serie de activităţi economice, cum ar fi: livrarea mărfurilor, transportul acestora, depozitarea şi conservarea lor, stocarea, vânzarea cu ridicata şi cu amănuntul etc.; mobilizarea resurselor materiale, financiare şi umane necesare realizării procesului respectiv; stabilirea modalităţilor de transfer a titlurilor de proprietate şi asigurarea practică a acestor titluri etc. Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzătoare a nevoilor consumatorilor şi, prin aceasta, creşterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecărei firme implicate în tranzacţiile comerciale.

Funcţiile distribuţiei

Distribuţia, ca intermediar între producţie şi consum, este determinată de acestea, dar la rândul ei, are un rol activ asupra lor, influenţând atât producţia din ciclul următor cât şi consumul din ciclul prezent.

Relaţiile de interdependentă dintre distribuţie şi producţie, respectiv consum, sunt puse în evidenţă de către funcţiile pe care aceasta le îndeplineşte în cadrul circuitului economic:

1. funcţia de schimbare a proprietăţii asupra produsului – se realizează prin operaţiuni comerciale care constau în : repartizare, vânzare, cumpărare, prezentare şi servicii etc.;

2. funcţia de transport – asigură scurgerea produselor de la producător la distribuitor şi de la acesta la consumator, după ce, de regulă suportă şi operaţiuni de depozitare. Cum situaţiile în care consumatorul îşi cumpără direct produsul de la producător, sunt rare, activitatea de transport devine inevitabilă şi înseamnă cheltuieli, ce sporesc valoarea produsului;

3. funcţia de stocare – permite ajustarea în timp a producţiei la evoluţia cererii. De obicei distribuitorul cumpără (se aprovizionează) de la producător (în partidă mare – engros) la anumite intervale de timp şi pune la dispoziţie permanent consumatorului, care va găsi produsul atunci când îl doreşte. Depozitarea trebuie să asigure condiţii bune pentru a nu se altera caracteristicile produsului;

4. funcţia de sortare şi ambalare – face posibilă oferirea unei varietăţi de produse sub aspect calitativ, structural, de marcă. Distribuitorul transformă lotul de producţie în lot de vânzare, oferindu-i produsul consumatorului, individual sau în loturi mici;

5. funcţia de promovare – oferă informaţii consumatorului despre produse, iar prin formele de vânzare utilizate, publicitate, etc. contribuie la creşterea volumului vânzării;

6. funcţia de service – constă în activităţi legate direct de vânzare şi negociere, de livrare, instalare (a bunurilor de folosinţă îndelungată), reparaţiilor în perioada de garanţie;

7. funcţia financiară – se realizează prin faptul că distribuitorul cumpără de la producător în partidă mare, oferindu-i contravaloarea produselor, ceea ce-i permite continuitatea activităţii, chiar dacă produsele nu au ajuns la consumator. În acest fel, distribuitorul este cel care finanţează continuitatea producţiei, asumându-şi riscul;

8. funcţia socială – constă în asigurarea protecţiei intereselor consumatorului şi educarea sa, prin numeroase mijloace pe care comerţul le are la dispoziţie.

Logistica inversa

Logistica inversa (LI) se refera la un set de programe sau competente detinute pentru miscarea produselor în directie inversa în lantul de distributie (ex. de la consumator la producator). Aceasta cuprinde mai mult decât simpla reutilizare a containerelor si a ambalajelor. Reprezinta procesul de mutare a produsului din punctul de consum catre un alt punct, cu scopul de a recupera valoarea ramasa sau, eventual, pentru dispunerea corespunzatoare a produsului. Stadiul dezvoltarii LI este asemanator cu acela al logisticii de acum 10-20 de ani.

Corelatia dintre logistica inversa si aprovizionarea:

Logistica reprezinta o parte, poate cea mai importanta a lantului de aprovizionare-livrare. Definitia logisticii data de Council of Logistics Management in anul 2003 este: ”Logistica este acea parte a managementului lantului de aprovizionare-livrare care planifica, implementeaza si controleaza eficient si eficace, fluxul direct si invers, dar si stocarea bunurilor, serviciilor, informatiilor conexe, între punctul de origine si punctul de consum, în scopul satisfacerii cerintelor consumatorilor.”

Din aceasta perspectiva, aspectele subliniate sunt: perspectiva manageriala, eficienta si eficacitatea, fluxul total, relatia dintre logistica si lantul de aprovizionare-livrare, tipurile de fluxuri, obiectul fluxurilor si orientarea catre client. Activitatile logistice vizeaza in principal doua obiective si anume oferirea unui nivel adecvat de servire a clientilor si crearea unui sistem logistic care sa asigure conformitatea globala cu cerintele clientului.

Logistica inversa (LI) devine un aspect important pentru managementul canalului de distributie. Multe companii care, în trecut, nu au acordat timp si energie managementului si întelegerii logisticii inverse, au început sa îi acorde atentie. Firmele au început sa colaboreze pentru operatiunile de returnare cu cei mai buni operatori din domeniu. Tertii, specializati în returnarea produselor, au sesizat cresterea semnificativa a cererii pentru serviciile oferite. Firmele lider de piata recunosc valoarea strategica a sistemului LI pentru returnarea bunurilor deteriorate sau uzate moral. Aceste firme pot sa satisfaca nevoile clientilor cu bunuri care au cerere pe piata, respectiv cu produse proaspete pe raft.

Ciclurile de viata ale produselor se scurteaza, acest lucru fiind evident în industria calculatoarelor, de exemplu. Apar pe piata modele noi la intervale rapide de timp, pentru a-i convinge pe consumatori sa sporeasca frecventa cumparaturilor. În vreme ce consumatorii au beneficiat de o mare varietate a ofertei si o performanta crescuta, aceasta tendinta se reflecta inevitabil în sporirea produselor nevândute, cresterea numarului retururilor, a ambalajelor utilizate si a deseurilor. Pe de alta parte, ciclurile de viata scurte ale produselor au crescut volumul bunurilor returnate si al deseurilor intrate în reteaua de LI, precum si costul pastrarii lor.