Logistică vs tehnologia informației

Conceptul de logistica

Logistica reprezinta fluxul fizic al materiilor prime, materialelor, produselor semifinite si finite; managementul materialelor, managementul logistic si managementul lantului de aprovizionare-livrare.

Fiecare termen al definitiei se refera , în general, la un set cuprinzator de activitasi legate de miscarea si stocarea produselor si a informatiei. Aceste activitati sunt desfasurate pentru a îndeplini doua obiective majore – oferirea unui nivel adecvat de servire a clientilor si crearea unui sistem logistic care sa asigure conformitatea globala cu cerintele clientului.

Factorii motori ai evolutiei

logistice

Cresterea progresiva a importantei distributiei fizice si logisticii a fost generata de diverse tendinte manifestate la nivel operational si conceptual. Reevaluarea rolului distributiei fizice, respectiv logisticii, a fost determinata, în principal, de urmatorii factori:

A. sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de transport.

Eficienta activitatilor de distributie a fost puternic marcata de evolutia ascendenta a costurilor de transport, ca urmare a aplicarii metodelor de distributie tot mai costisitoare, precum si a socurilor petroliere din anii 70 ai secolului XX. Cresterea abrupta a pretului petrolului, în conditiile unei oferte limitate, a transformat costurile de transport într-o variabila dificila, atât la nivel strategic , cât si la nivel operational.

În SUA valorificarea oportunitatilor oferite de modificarea cadrului legislativ si normativ referitor la transporturi a determinat cresterea atentiei acordate de manageri distributiei fizice.

B. posibilitatile limitate de crestere a eficientei productiei.

Perfectiunea tehnologiilor de fabricatie si preocuparile de reducere relativa a costurilor de productie, pe fondul economiilor de scara, au contribuit la cresterea eficientei activitatilor de productie. Rezervele de sporire a profiturilor prin îmbunatatirei aduse procesului de fabricatie au devenit tot mai limitate. Posibilitatea obtinerii unor economii suplimentare de cheltuieli în domeniul productiei s-a diminuat în mod semnificativ. Era necesara identificarea unor arii critice în activitatea firmelor, care sa permita îndeplinirea obiectivelor de reducere a costurilor si crestere a competivitatii. Analiza atenta a operatiunilor desfasurate de întreprindere a dovedit ca distributia fizica oferea rezerve inca nevalorificate de crestere a eficientei organizatiei.

C. mutatiile înregistrate în gestiunea stocurilor.

În practica distributiei, s-a manifestat tendinta de modificare a ponderii stocurilor aflate în diferite verigi ale circuitului marfurilor. În a doua jumatate a secolului XX, în secolul alimentar al produselor de bacanie, detailistii se orineteaza spre noi tehnici de control al stocurilor. Acest fapt conduce al diminuarea ponderii stocurilor pe care detailistii le detin, de la 50% din volumul total al stocurilor existente în canalul de distributie ( în perioada anterioara anilor 50), la 10%. Datorita influentei activitatii de stocare asupra cheltuielilor si rezultatelor distributiei, specialistii au elaborat treptat, noi metode de gestiune a stocurilor. Totodata, ei au încercat sa explice corelatiile existente între deciziile adoptate în privinta lansarii comenzilor si a stocurilor, la diferitele niveluri ale canalelor de marketing, de la producator, pâna la utilizatorul final.

D. înnoirea si diversificarea fara precedent a productiei de marfuri.

Ultimele decenii ale secolului XX au fost puternic marcate de proliferarea accelerata a gamei de bunuri industriale si de consum.

Aceasta situtie este rezultatul direct al urmatorelor cauze: - perfectionarea tehnologiilor de fabricatie existente si descoperirea unor noi procedee;