Londa - vopsea de păr

1. Prezentarea produsului

Schimbarea culorii părului a fost o preocupare pentru femei încă din antichitate. În ultimii 50 de ani această practică s-a extins foarte mult. Astăzi nu numai femeile îşi “ascund” firele albe de păr, ci şi bărbaţii. Se estimează că 40% din femei îşi colorează părul fie pentru a-şi ascunde părul alb, fie pentru a-şi schimba culoarea părului natural sau a-i da reflexe fanteziste.

Excluzând produsele pentru decolorare, vopselele de păr se împart în trei grupe:

- vopsele vegetale;

- vopsele metalice;

- vopsele sintetice organice.

Vopselele vegetale sunt mai puţin folosite. Un produs cunoscut este Hennacare ce conferă părului nuanţe roşcate. Aceasta se obţine din frunzele unor arbuşti, care se găsesc în Afica de Nord şi de Est: Lawsonia albă, Lawsonia spinosa şi Lawsonia inermis. Principiul activ este reprezentat de un acid haphtoquinonic. Efectul durează mai mult de 10 săptămâni, procesul nu este toxic dar este neplăcut de aplicat. Din florile de muşeţel Român sau German se poate obţine o vopsea galbenă care conferă părului strălucire.

Vopselele metalice sunt mai puţin folosite deoarece determină fragilizarea firului de păr.

Vopselele sintetice organice sunt în uz de mai bine de 40 de ani şi pot realiza o multitudine de nuanţe. Multe din ele penetrează cuticula părului având un efect permanent, dar în ultimul timp s-au sintetizat vopsele cu efect temporar.

Din punct de vedere al stabilităţii lor în timp distingem trei tipuri de vopsele:

Temporare - reprezentate de soluţii apoase hidroalcoolice care se diluează în momentul folosirii, loţiuni spumante sau şampoane colorante, sau produse folosite în momentul punerii părului pe bigudiuri, efectul durând numai până la prima spălare pentru că au afinitate mică faţă de keratină. Ele nuanţează culoarea naturală, îndepărtează îngălbenirea firului de păr alb, îndreaptă defectele datorate decolorării. Coloranţii sunt în general bazici, acizi, dispersaţi, pigmentari sau metaliferi, aparţinând la numeroase clase chimice (azoici, antrachinonici, azinici, indoaminici, xantenic, etc.)

Semi-permanente, au coloranţi cu afinitate bună pentru keratină şi soliditate. Ei au o moleculă suficient de mică pentru a penetra cortexul firului de par fără a fi necesară în prealabil oxidarea. Se îndepărtează relativ usor, la 4 spălări, dar permit camuflarea primelor fire de păr alb, îndepărtează culoarea gălbuie de pe firele albe şi dau reflexe colorate părului natural. Coloranţii acestei clase sunt nitro-fenilen–diaminele, nitro-amino-fenolii, amino-antrachinonele. Formularea produselor de acest tip este foarte delicată pentru că trebuie să integreze simultan coloranti din diverse clase chimice. Aceste tipuri de vopsele pot fi prezentate sub formă de loţiune spumantă, sau sampon care permit aplicarea şi clătirea uşoară.

Permanente, care colorează aproape permanent şi rezistă la factori externi. Acest tip de coloraţie este cel mai folosit, 80% din cei care îşi vopsesc părul recurgând la ea. Coloranţii utilizaţi au o afinitate mare pentru keratină, acoperă părul alb, determină nuanţe cu ţinută lungă în timp. Aceste vopsele necesită o oxidare prealabilă cu peroxid de hidrogen. Ele conţin paraphenilendiamina (PPD) şi/sau paratoluendiamina. Pot fi incluse şi alte substanţe pentru a da o intensitate mai mare culorii şi anume rezorcinol şi phenolpolihidric. Datorită peroxidului de hidrogen aceste vopsele pot deteriora părul dacă sunt folosite excesiv.

Referitor la preferinţe, producătorii de vopsele de păr spun că, spre deosebire de restul Europei, unde sunt preferate nuanţele de blond sau cele naturale şi discrete, în România femeile se îndreaptă spre nuanţele de roşu, urmate în ordine de nuanţele de blond şi brunet. În plus, spre deosebire de alte pieţe, în România consumatoarele preferă vopselele permanente, în detrimentul celor semi-permanente sau de tip instant (nuanţatoarele).