Maketing internațional Italia

Rezumat introductiv

Ce poate fi mai bun dimineaţa decât o felie de pâine cu unt şi dulceaţă aromată? Cu adevărat poţi spune că îţi începi ziua într-un mod delicios. Dulceţurile sunt deosebit de pretenţioase, prepararea lor constituind un adevarat examen pentru o gospodină. Ele sunt foarte apreciate, consumate cu un pahar de apă rece sau ceai, sau folosite ca adaosuri la diferite prăjituri.

Pentru dulceaţă se aleg fructe frumoase, tari şi proaspete. Prin conţinutul lor bogat în substanţe nutritive necesare organismului, fructele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. Ele nu pot fi înlocuite un timp mai îndelungat cu nici un alt aliment. Compoziţia chimică a fructelor este variată, în general elementul de bază fiind apa care poate ajunge până la 90%. În fructe se mai găsesc: zaharuri, proteine, grăsimi, acizi organici, diferite săruri minerale, substanţe pectice şi taninuri, vitamine, enzime, toate în cantităţi variabile.

Vara, darurile pădurii sunt atât de bune încât încercăm să le păstrăm şi după ce anotimpul a trecut şi atunci facem gemuri, dulceţuri, compoturi... Dacă în zilele întunecate şi reci de iarna vrei să-ţi aduci aminte de gustul şi parfumul zilelor însorite de vară, atunci deschide unul din borcanele colorate cu dulceaţă sau gem pe care le ai de la mama sau bunica.

Deoarece românii sunt cunoscuţi pentru tradiţia lor în agricultură, există o nişă interesantă pe care oamenii de afaceri români o poat exploata, şi anume, dulceţurile româneşti. Apropierea de Uniunea Europeana înseamnă, printre altele, frumoase oportunităţi pentru aceştia de aşi vinde produsele de pe urma agriculturii în ţări ca Italia, Franţa, Germania, etc.

1. Prezentarea produsului şi a ţării

1.1 Prezentarea succintă a produsului

CONSERVFRUCT este o companie înfiinţată în anul 1993 şi specializată în producerea de conserve din legume şi fructe . Oferta CONSERVFRUCT cuprinde o gamă variată de: gemuri, dulceţuri, compoturi, murături, produse pe bază de tomate, mixturi de legume în oţet, ulei şi apă, precum şi multe produse tradiţionale româneşti.

Dulceaţa reprezintă produsul obţinut prin fierberea şi concentrarea fructelor în sirop de zahăr (cu adaos de acid citric) şi concentrarea întregului rezultat, ambalat mai apoi în recipiente închise ermetic şi pasteurizate.

Dulceaţa care va fi exportată în Italia se fabrică din următoarele fructe: afine, agrişe roşii şi negre, caise, caise verzi, capşuni, cireşe, cireşe amare, coacăze, fragi, gutui, mure, nuci verzi, pere, prune, mere, stuguri, vişine, zmeură, struguri, petale de trandafir.

La fabricarea dulceţii se folosesc ca materie primă o singură specie de fructe care poartă denumirea fructului din care provine şi materii auxiliare ca: apa, substanţe îndulcitoare (zahăr, glucoză) şi acizi alimentari (acid citric).

1.2 Prezentarea pe scurt a ţării în care se doreşte vânzarea produsului-dulceaţă

Italia este o ţară din sudul Europei, reprezentată în principal dintr-o peninsulă în formă de cizmă şi două insule mari în Marea Mediterană: Sicilia şi Sardinia. În nord întâlneşte Alpii, la graniţa cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia. Este înconjurată din trei părţi de mări: Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea Mediterană, Marea Tireniană, Marea Ligurică. Ţara este împărţită în 20 de regiuni, dintre care 15 au "statut obişnuit" şi 5 regiuni au "statut special" (Sicilia, Sardinia, Trentino, Friuli-Veneţia Giulia, Valle d`Aosta), în funcţie de caracteristicile etnice, geografice şi lingvistice. Cele 20 de regiuni italiene sunt împărţite în provincii, în număr de 94, apoi în comune (în jur de 8.000). Această aşezare geografică face ca Italia să aibă o climă mediteraneană, cu precipitaţii reduse, iar în nord este temperat-occidentală.

Istorie

Italiei este probabil cea mai importantă componentă a dezvoltării culturale şi a dezvoltării sociale din zona mediterană. Ţara a fost o gazdă importantă pentru diferite activităţi din timpurile preistorice, şi de aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni (Lazio şi Toscana, Umbria şi Basilicata). După Magna Graecia, Civilizaţia etruscă şi Imperiul Roman care a venit să domine acestă parte a lumii, au urmat Evul Mediu Umanismul şi Renaşterea, care au ajutat mai apoi la formarea filozofiei şi artei europene. Oraşul Roma deţine unele dintre cele mai importante exemple ale Barocului.

Italia din Era modernă, a devenit un stat-naţiune efectiv (17 martie, 1861), când statele peninsulei şi cele două Sicilii au fost unite de către regele Victor Emmanuel II din dinastia Savoy. Arhitectul unificaţiei italiene, a fost însă Contele Camillo Benso di Cavour, primul ministru al lui Victor Emmanuel. Roma însăşi a rămas o decadă sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei pe 20 septembrie 1870, data finală a unificării italiene. Vaticanul este acum o enclavă independentă înconjurată de Italia, ca şi San Marino.

Italia a fost membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene, şi s-a alăturat grupului de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, introducând moneda Euro în 1999.