Marketing Cereale

În ultimele decenii, dezvoltarea impetuoasă a mijloacelor de comunicaţie şi de transport a permis reducerea continuă a timpului şi a distanţelor conectând fiecare localitate cu restul lumii şi contribuind prin aceasta la globalizarea pieţelor. Produse care mai demult erau locale sau naţionale azi sunt disponibile în întreaga lume.

Agricultura europeană se găseşte astăzi într-un mediu considerat mult mai competitiv, ca dovadă că economia mondială se integrează din ce în ce mai mult în sistemul de tranzacţionare mult mai liberal. Pe termen mediu se aşteaptă ca pieţele produselor agricole să fie caracterizate de o mare incertitudine şi o mai mare volatilitate.

Un sector agricol puternic este vital pentru ca industria alimentară extrem de competitivă să rămână o parte importantă a economiei europene (UE este liderul mondial exportator al celor mai procesate produse agricole cu cea mai mare valoare adăugată) . Mai mult decât atât, cetăţenii europeni cer o calitate ridicată şi o ofertă largă de produse alimentare, inclusiv produse locale.

I. Macromediul

Principalele laturi cu implicații în utilizarea metodelor și tehnicilor de marketing presupun cunoașterea și aprofundarea următorilor factori de ordin natural, economic și social, care, în etapa actală a pluralismului proprietății, presupune găsirea unor soluții în optimizarea circuitului produs-preț-promovare-distribuție.

În acest context, luăm în calcul anumite domenii care pot influența comercializarea cerealelor pe piața europeană.

1. Factorii politici luați în calcul în analiza mediului extern de afaceri sunt:

• rolul puterii publice în viața afacerilor (reglementări și dereglementări guvernamentale);

• gradul de stabilitate politica (echilibrul puterilor în stat, pactul social);

• evoluția și consecințele riscului politic (evaluarea riscului politic se poate face în baza unor criterii politice ce au în vedere structura socială, instituțiile – constituție, birocrație, sindicate, - liderii și personalitățile, corupția, conflictele interne și externe, tensiunile etnice sau religioase);

• politica monetară, valutară, bugetară sau fiscală a statului;

• modificari în curs sau de perspectivă a unor texte legale sau juridice;

• activitatea lobby-urilor;

În Austria, statul acordă sprijin important agricultorilor, politica agricolă având atât o componentă socială, cât şi una ecologică, în virtutea căreia impune restructurarea metodelor tradiţionale, protecţia solului şi a mediului înconjurător. Statul susţine programe de ecologizare a producţiei agricole şi de protecție a mediului.

În Belgia, statul se implică în: controlul şi stăpânirea preţurilor de producţie printr-o politică de investiţii, selectivă şi orientată pe baza cercetărilor agronomice, adaptate necesităţilor moderne; ameliorarea competitivităţii rezultate din politica de optimizare a calităţii producţiei şi de promovare a debuşeelor; continuitatea garantării prin lege a contractului de închiriere a fermei;menţinerea unui nivel de viaţă rezonabil pentru populaţia agricolă şi un nivel acceptabil al veniturilor acestora; securitatea profesională a agricultorilor.

Danemarca subvenţionează serviciile de ajutorare a fermierilor şi a lucrătorilor agricoli în caz de îmbolnăvire sau când aceştia participă la cursuri pentru îmbunătăţirea educaţiei, asigură condiţii foarte avantajoase pentru investiţiile făcute de tineri în domeniul agriculturii, asigură securitatea socială a fermierilor în caz de şomaj.

Pentru a face faţă concurenţei din Piaţa Agricolă Comună, statul francez duce o politică de sprijinire a fermierilor şi acordă prime de compensare exploataţiilor agricole din zonele defavorizate, sau mai puţin fertile.

Statul îşi manifestă interesul şi prezenţa în agricultura germană prin următoarele programe guvernamentale: promovarea unei agriculturi biologice, care are ca scop protejarea sănătăţii populaţiei, a resurselor naturale, evitarea poluării solului, a apei potabile şi a aerului, evitarea dispariţiilor speciilor şi a contaminării produselor agricole; asigurarea calităţii produselor ; finanţarea cercetării ştiinţifice, în vederea descoperirii de noi metode naturale de combatere a dăunătorilor şi a bolilor şi de obţinere a unor hibrizi rezistenţi, performanţi, cu o calitate biologică superioară; garantarea sistemul de asigurări sociale pentru agricultură.

În ultima perioadă, statul italian a intervenit şi intervine pentru consolidarea unei agriculturi organice şi pentru salvarea şi conservarea mediului rural. Statul acordă și credite subvenţionate, ajutoarele fiind mai mari în sud.