Marketing educațional

Partea I

O privire asupra educatia in societatea contemporana

Formarea unei uniuni a statelor europene, ca necesitate obiectiva în fata dinamismului si competitivitatii Statelor Unite ale Americii, dar si a intrarii statelor asiatice în arena jocurilor economice, a obligat guvernele tarilor membre ale Uniunii Europene sa reconsidere sistemele politice si sociale, sisteme în care educatia a fost identificata ca fiind instrumentul prin care se pot înfaptui, pe termen lung, schimbarile propuse. Punerea în aplicare a programelor de integrare a unor popoare cu istorii, valori culturale si mentalitati diferite, a fost posibila prin abordarea sistemelor de educatie si formare din doua perspective. Prima s-a focalizat pe integrare si pe identificarea unor modele capabile sa compatibilizeze sistemele europene de educare si formare, iar a doua, pe individualitate si asigurarea posibilitatii ca fiecare regiune geografica sau tara sa adapteze principiile generale la nevoile specifice, în functie de factorii ideologici si sociali, de diferentele economice si tehnologice de dezvoltare, cât si de particularitatile capitalului uman.

Tinând seama de dezvoltarea fara precedent a stiintei si tehnologiei, dar mai ales de faptul ca evolutia societatii impune exigente noi în sistemele de educare, la lucrarile celei de a IV-a Conferinte a ministrilor educatiei din tarile europene, care a avut loc în anul 1988, participantii au subliniat necesitatea dezvoltarii capacitatii oamenilor de a se adapta la schimbari - îndeosebi la cele ale pietei muncii, cu problemele ei de somaj -, a capacitatii de a prevedea schimbarile si de a se pregati în aceasta noua perspectiva.Ministrii au recomandat sa se concentreze eforturile în vederea cresterii nivelului de cultura generala si a ridicarii calificarii de baza pentru toti membrii societatii

Concluziile acestei importante reuniuni au pus accentul pe multiplicarea rolurilor educatiei si diversificarea functiilor sale în societatea contemporana. Întâlnirile ulterioare ale sefilor de stat si de guverne, în cadrul Consiliilor Europene de la Lisabona (2000), Stockholm (2001), Barcelona (2002), Berlin (2003), Maastricht (2004), Bruxelles (2005), au venit sa întareasca rolul si importanta care trebuie acordata educatiei si formarii în contextul transformarii Uniunii Europene într-un sistem competitiv si dinamic de organizare si dezvoltare.

În martie 2000, Consiliul European de la Lisabona a stabilit ambitiosul obiectiv strategic al Uniunii Europene de a deveni pâna în anul 2010 cea mai dinamica si mai competitiva economie bazata pe cunoastere, capabila sa sustina cresterea economica cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o mai mare coeziune sociala. Recunoscând ca Uniunea se confrunta cu o provocare unica, rezultata din globalizare si economia bazata pe cunoastere, Consiliul European a subliniat faptul ca aceasta noua forma de organizare a popoarelor Europei necesita nu numai o transformare radicala a economiei, dar si un program stimulativ pentru modernizarea asistentei sociale si a sistemelor de educatie. Consiliul facea apel, la acea data, la efectuarea unei analize generale asupra obiectivelor concrete ce trebuie urmarite de sistemele de educatie, cât si la cresterea substantiala a investitiilor anuale în resursele umane.

Consiliul European de la Barcelona a ratificat un program de lucru detaliat pentru implementarea obiectivelor sistemelor educationale si de formare profesionala din Europa, în perspectiva anului 2010, pe baza a trei obiective strategice:

1. Îmbunatatirea calitatii si eficientei sistemelor educationale si de formare profesionala;

2. Facilitarea accesului tuturor la învatare, în sistemele educationale si de formare profesionala, si la instruire pe întreg parcursul vietii;

3. Transparenta sistemelor europene de educatie si formare.

Pasul cel mare în crearea unui spatiu european transparent al educatiei l-au facut conducatorii guvernelor europene în cadrul întâlnirii de la Bruxelles, din martie 2005. Acestia au cerut la crearea unui Cadru European al Calificarilor (EQF), menit sa sprijine si sa consolideze recomandarile anterioare facute de ministrii pentru educatie si formare profesionala. Cadrul European al Calificarilor este conceput ca un meta-sistem capabil sa contribuie la cresterea transparentei si sprijinirea încrederii reciproce necesare în procesul de corelare a modelelor educationale. Initiatorii meta-cadrului propus considera ca numai în felul acesta va fi posibila compatibilizarea sistemelor de calificari la nivel national si sectorial, ceea

ce va facilita transferul si recunoasterea competentelor si cunostintelor la nivelul întregii Europe

În România se înregistreaza nivelul cel mai scazut al cheltuielilor pentru educatie, ca procent din produsul intern brut, comparativ cu tarile membre ale Uniunii Europene sau cu noile state membre, chiar daca alocarile au crescut simtitor în anul 2006.

ROLUL SI IMPORTANTA MARKETINGULUI ÎN DEZVOLTAREA SISTEMULUI EDUCATIONAL

Introducerea noului concept în marketing apartine lui Ph. Kotler si G. Zaltman. Kotler este însa cel care a avut o contributie esentiala la delimitarea marketingului social si evidentierea particularitatilor. Înca din 1969, Ph. Kotler sugera ca marketingul trebuie extins si în organizatiile cu scop nelucrativ În 1971, Ph. Kotler si G. Zaltman introduc notiunea de marketing social.

Treptat, din marketingul social, s-au desprins si dezvoltat entitati de sine-statatoare: marketingul educational, al sanatatii publice, marketingul electoral, cultural, sportiv, rutier, ecomarketingul etc. Întrucât succesul activitatilor din sectoarele necomerciale nu se poate aprecia în mod direct, prin profitul obtinut, rolul acestor noi tipologii de marketing consta în evidentierea celor mai potrivite strategii de orientare a demersurilor organizatiilor respective catre client / beneficiar, la fel ca ale oricarui agent economic de pe piata, dar în scopul de promova si sprijini idei sau scopuri umanitare, de a produce beneficii pentru societate sau de a asigura protectie. Pentru a atinge obiectivele propuse, aceste organizatii sunt nevoite sa atraga fonduri sau diferite fonduri de finantare. Practica a demonstrat ca, pentru ca,pentru a fi eficiente în competitia pentru obtinerea de fonduri subventii de la stat sau comunitate, donatii si burse etc., entitatile din sectorul necomercial trebuie sa satisfaca anumite cerinte ale clientilor.