Marketing pe Internet

Capitolul 1

Scurt istoric al Internetului

Lucrul extraordinar în ceea ce priveste Internetul este rapiditatea cu care acesta a patruns în viata noastra de zi cu zi. Atunci când va gânditi la istoria zborului, probabil ca în minte va vin fratii Wright din Kitty Hawk, Carolina de Nord, cândva în anii 1900. Istoria automobilului începe si mai devreme. Spre deosebire de acestea, istoria Internetului a început în anii 1960. Însa, numai pe la începutul anilor ’90 Internetul a evoluat pâna la aspectul pe care îl vedem în ziua de azi.

În copilaria sa Internetul a fost creat pentru a transmite informatii guvernamentale si militare in cazul unui razboi atomic. Din fericire, „evenimentul” nuclear nu a avut loc. Însa sistemul de informatii experimental a depasit cele mai frumoase visuri ale creatorului sau.

În 1957, Uniunea Sovietica a lansat pe orbita un satelit numit Sputnik. Aceasta lansare a uimit lumea si a socat comunitatea stiintifica americana. Presedintele Dwight D. Eisenhower a strâns cu rapiditate o echipa formata din cei mai straluciti savanti ai Americii, iar organizatia rezultata, condusa de Departamentul Apararii al Statelor Unite si numita Advanced Research Projects Agency (Agentia de Proiecte de Cercetare Avansata), sau ARPA, a lucrat la proiectul protejarii informatiilor americane de aparare în cazul unei explozii nucleare.

Sputnik si razboiul rece au creat o panica reala printre conducatorii armatei Statelor Unite. Atacurile nucleare asupra oraselor americane pareau, dintr-odata, extrem de posibile. Una dintre misiunile pentru ARPA era crearea unei retele de calculatoare legate între ele, care sa stocheze date ultrasecrete si sa poata fi accesata de personalul de la Departamentul Apararii din mai multe locatii. În eventualitatea unui atac nuclear, reteaua trebuia sa functioneze chiar daca unele calculatoare ar fi fost distruse.

1.1. Organizarea bitilor de date în pachete

RAND Corporation a realizat un sistem revolutionar, care permitea calculatoarelor sa „discute” unul cu altul. Ideea lor a fost sa împarta transmisiile calculatoarelor în mai multe parti mai mici. Aceste parti, numite pachete, urmau sa fie transmise prin intermediul unei retele de linii telefonice care conectau mai multe calculatoare, fiind reasamblate pentru a forma mesajul original dupa ce ajungeau la destinatie.

Utilizarea pachetelor era un mod ingenios de transmitere a datelor. Fiecare pachet era transmis de un nod sursa specificat si receptionat de un anumit nod destinatie. Pachetele urmau sa îsi gaseasca singure drumul prin labirintul liniilor telefonice de retea. Daca primul nod destinatie era defect, pachetul îsi continua drumul catre un alt nod al retelei. Toate calculatoarele din retea erau egale, asa ca nu conta prea mult unde era pâna la urma reasamblata transmisia.

1.2. Nasterea retelei ARPAnet

Pe la jumatatea anilor ’60 fusese deja realizata o retea de test. În acelasi timp, guvernul Statelor Unite a început sa examineze impactul pe care calculatoarele l-ar putea avea asupra sectoarelor private ale învatamântului si afacerilor. Pentagonul a finantat ARPA pentru a crea o retea de „supercalculatoare” (primitive dupa standardele de azi) care sa fie interconectate si sa poata comunica usor unul cu altul.

În toamna anului 1969 a fost instalat primul supercalculator, la Universitatea UCLA din Los Angeles. Trei luni mai târziu, patru calculatoare, numite noduri, erau legate împreuna intr-o retea numita ARPAnet, dupa numele realizatorilor acesteia. In 1971, ARPAnet avea 15 noduri, iar pâna la sfârsitul anului 1972 vor fi adaugate înca 30. Prin conectarea la ARPAnet, cercetatorii si oamenii de stiinta puteau sa împarta intre ei facilitatile calculatoarelor.