Marketing - Tutun

A. Produsul

a) Scurt istoric al produsului la nivel mondial si national

Tutunul este o planta ierbacee cu ciclu de viata anual, originar din Mexic unde, in secolul al VI-lea a fost folosit in ritualuri magico-religioase. Acesta creste spontan in America de Sud, unde este cunoscut sub denumirea de bacon, tiutium, tabac sau duhan,

Istoria tutunului si a tabagismului debuteaza odata cu descoperirea Americii de catre Cristofor Columb, in 1492. Primele insemnari despre obiceiul de a fuma apar de la Cristofor Columb, care arata ca la debarcarea sa in insuma Guanahani (San Salvador) a constatat ca populatia indigena fumeaza niste pipe de bambus, preparat din frunzele plantei de tutun. In anul 1519, navigatorii spanioli ai lui Columb s-au intors cu frunze tutun in Peninsula Iberica.

In Europa, Nicotina Tabacum a inceput sa fie cultivata in Anglia, mai intai ca planta decorativa, urmand rapid cultivarea ei pentru prepararea tutunului. Dupa Europa, tutunul a fost introdus in Orientul Apropiat si apoi in Africa, Asia si Oceania. In China si India, marinarii spanioli l-au introdus in anii 1600 – 1605.

În tarile romane, cele mai vechi însemnari cu privire la fumat dateaza din anul 1722. În perioada interbelica tutunul era monopol de stat, iar Casa Autonoma a Monopolurilor Regatului Romaniei detinea 6 manufacturi de tutun, un institut de cercetare si 12 inspectorate care supravegheau cultura si fermentarea tutunului. Fabricile de tigarete se aflau la Bucuresti, Iasi, Timisoara si Sf. Gheorghe. Centrala Industriei Tutunului din timpul comunismului, a devenit în anul 1990, printr-o hotarare de guvern, Regia Autonoma a Tutunului din Romania. În vederea privatizarii, regia a fost transformata în anul 1997 în Societatea Nationala Tutunul Romanesc (SNTR). SNTR a ajuns sa acumuleze datorii fata de bugetele statului, o data cu intrarea pe piata, ca producatori, a multinationalelor British American Tobacco, Philip Morris si JTI, iar în anul 2000 Ministerul Agriculturii a initiat procesul de privatizare a SNTR.

Dezvoltata rapid in tarile industriale incepand cu secolul XX, industria tutunului cunoaste in prezent o evolutie contradictorie.

b) Gama sortimentala pe piata tutunului

Varietatea este unul din cuvintele cheie de pe aceasta piata, o gama cat mai diversificata si mai bine adaptata la nevoile consumatorilor constituind o baza puternica pentru un producator. Fiecare marca este prezenta pe piata in mai multe variante: “full flavour”- tigari tari, cu un nivel crescut de nicotina, “lights”- tigari mai usoare, “extralights”, dar si in varianta “menthol”. Se pot diferentia trei segmente in functie de pretul acestora:

• Segmentul superpremium - reprezentat de marci ca Dunhill, Vogue si Parliament. Aceste marci sunt cele mai exclusiviste si se adreseaza consumatoriilor cu exigente ridicate si venituri mari. Liderul este Parliament cu o cota de 1.4 procente din intreaga piata, marcile ce apartin de BAT fiind mai recent lansate pe piata.

• Segmentul premium – care se adreseaza consumatoriilor cu un nivel mediu si ridicat al veniturilor. Disputa are loc intre marcile Kent si Marlboro.

• Segmentul de baza (value for money) – este de departe cel mai aglomerat al pietei cu marci ca Pall Mall, Viceroy, Next, L&M, Winston sau Winchester, si are drept consumatori-tinta fumatorii cu venituri medii si reduse.

De asemenea, produsele din tutun se mai clasifica in functie de urmatoarele criterii de preferinta ale pietei care stau la baza conceperii acestor modele:

• Puterea tutunului – pe langa tigarile traditionale Red, exista si tigari Lights sau Ultra Lights

• Aroma tutunului – pe langa aroma obisnuita, producatorii au introdus si tigari cu aroma de

mentol

• Dimensiunile tigarilor – dupa acest criteriu, exista tigari King Size si tigari Medium.

• Formatul ambalajului – exista pachete Soft (necartonate) si pachete FTB – Flip Top Box.

• Culoarea filtrului – maro sau alb.