Marketingul în Rețea pe Piața Internațională

INTRODUCERE

Ne propunem în lucrarea de faţă să abordăm un subiect sau mai bine spus un adevărat fenomen dată fiind amploarea căpătată în ultima perioadă, fenomen al cărui caracter de noutate este cât se poate de ridicat şi care poate fi tratat din mai multe puncte de vedere deoarece interferează cu două mari domenii şi anume: management şi marketing. Acest fenomen este marketingul în reţea.

Motivaţia alegerii acestei teme o reprezintă tocmai amploarea fenomenului, cât şi caracterul de noutate al subiectului.

Acest subiect interferează cu domeniul vast al managementului, domeniu aplicat la nivelul oricărei organizaţii și acest tip al marketingului este îmbrăţişat de multe companii din întreaga lume. Acest lucru vom încerca să-l demonstrăm pe parcursul lucrării alături de obiectivul de a prezenta fundamentele teoretice ale marketingului în reţea.

Cu toate că sursele bibliografice în limba română care tratează marketingul în reţea sunt extrem de reduse vom apela la cele ale unor scriitori americani, dat fiind faptul că aceştia sunt mult mai experimentaţi în industria vânzărilor directe care îşi are originea în S.U.A.

1.Evoluţia sistemelor de marketing în reţea

Tendinţele globalizării

Cunoaşterea teoriilor manageriale şi a principiilor care guvernează procesul de management atrage după sine cunoaşterea aplicaţiilor practice în care se poate dezvolta mediul managerial.

Domeniul ales priveşte una din cele mai dinamice industrii apărute ca urmare a dezvoltării societăţii omeneşti şi a tendinţelor sale de globalizare. Este vorba de industria vânzărilor directe, respectiv de sistemele de distribuţie a produselor şi serviciilor prin intermediul unor reţele de distribuitori independenţi, cunoscute si sub denumirea de marketing în reţea, MLM(multi-level marketing)sau Network Marketing.

Dezvoltarea economică globalizată, care cuprinde tot mai multe domenii ale vieţii sociale, dezvăluie noi direcţii de evoluţie a societăţii, marcate de trei tendinţe majore, conform lui Ludbrook:

1.schimbarea stilului e viaţă;

2.transformarea conceptelor despre muncă;

3.revoluţia vânzărilor directe;

Definiţia actuală a tendinţei în dezvoltarea societăţii umane a fost enunţată în 1991 de către Faith Popcorn, în urma unui studiu de piaţă derulat pe o perioadă de mai mulţi ani:

"Tendinţa este direcţia pe care majoritatea consumatorilor, în special cei mai pretenţioşi dintre ei, o consideră că ar fi cea mai deschisă la cerinţele pieţei. Tendinţele sunt importante pentru plasarea unui produs pe piaţă şi pentru a-l armoniza cu nevoile oamenilor, exprimate într-un limbaj propriu "

Tendinţele globale de dezvoltare ale societăţii mondiale au fost enunţate prima dată în 1982 de John Naisbitt, care a identificat următoarele megatendinţe:

• Trecerea de la societatea industrială la societatea informaţională;

• Trecerea de la centralizare la descentralizare;

• Trecerea de la ierarhie la reţea;

• Trecerea de la decizii de tip DA/NU la decizii cu soluţii multiple;