Marketingul Partidelor Politice

LIDERUL POLITIC

Termenul de “marketing”, de origine anglo-saxonă, a cunoscut o largă circulaţie internaţională în perioada postbelică, deşi originile sale sunt localizate la începutul secolului nostru, în Statele Unite ale Americii.

În spiritul conceptului de marketing politic, ele trebuie să conţină mesaje de rezolvare a nevoilor celor cărora li se adresează şi trebuie să aibă ca rezultat menţinerea şi schimbarea adeziunii oamenilor în favoarea partidului.

Structura organizatorică a partidului trebuie să aibă compartimente de lucru distincte, care să reprezinte ”secţiile de producţie şi desfacere a produselor partidului”, fiecare dispunând de instrumente de lucru specifice, de eficienţă maximă, pentru a putea realiza “produse” specifice fiecărui tip de activitate, care să fie “cumpărate” de oameni şi care să conducă în final la realizarea obictivului urmărit, acela de modificare a adeziunii alegătorilor în favoarea partidului.

Nevoile şi cerinţele societăţii, cele mai diverse şi la diferite grade de detaliere trebuie cunoscute de către partidul care doreşte să-şi atingă scopurile, în detaliu câştigarea alegerilor. Obiectivul major al partidului este satisfacerea acestor nevoi şi cerinţe. Fiecare partid, rezolvă această problemă prin mijloace specifice doctrinei politice pe care o promovează.

Cheia succesului pentru realizarea unui asemenea deziderat o constituie orientarea activităţii partidului într-o viziune de marketing. Astfel ia naştere marketingul politic. Marketingul politic se defineşte ca fiind elaborarea, punerea în aplicare şi controlul programelor, urmărind creşterea adeziunii la o idee, la o doctrină politică, la o cauză socială, la un comportament social, schimbarea sau crearea unui nou tip de comportament, unele opinii, în cadrul unuia sau mai multor grupuri vizate. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, este decisivă cunoaşterea atitudinii factorului interesat de a cunoaşte necesităţile şi cerinţele de o anumită natură, ale mediului social, de a le satisface cât mai bine.

Tipologia liderului politic

Selecţionarea, pregătirea, promovarea şi perfecţionarea persoanelor care au capacităţile biologice, psihice, morale şi sociale necesare pentru conducerea unei organizaţii (partid, alianţă, asociaţie) cu caracter politic este o condiţie esenţială pentru succesul acelei organizaţii.

În primul rând, liderul politic trebuie să facă dovada unor calităţi bio-psihice în virtutea cărora să poată desfăşura o triplă competenţă în activitate: pentru sine, pentru ceilalţi, cât şi pentru organizaţia pe care o conduce. Aceasta presupune ca persoana care îndeplineşte funcţia de lider politic să aibă rezistenţa fizică şi capacitatea psihică pentru a lua o decizie.

În al doilea rând, liderul politic trebuie să facă faţă unei competiţii sociale în care se confruntă mai mulţi lideri (grupuri umane), persoane care evoluează permanent, avâd ca scop îndepărtarea rivalilor de pe scena politică; de aceea liderul trebuie să posede capacitatea de a inspira colegilor săi de partid nevoia de a acţiona uniţi, unitar şi în forma impusă de unicitatea acelui partid.

În al treilea rând:

• liderul politic trebuie să fie carismatic, să atragă simpatia colegilor de partid, dar şi a indivizilor chemaţi să-şi exprime opţiunile politice cu prilejul campaniilor electorale;

• rata de participare exprimă cantitativ acţiunile organizaţiei în care se implică liderul;

În al patrulea rând, liderul politic trebuie să fie un vizionar, care să anticipeze procesele sociale şi să găsească soluţiile de a adapta organizaţia la acele schimbări.

În concluzie, deşi liderul politic este personajul social cel mai studiat de politologie, totuşi el rămâne persoana cel mai puţin înţeleasă dintre oameni.

Atitudinea liderului

Opiniile exprimate în ştiinţa marketingului cu privire la atitudinea liderului faţă de comportamentul membrilor organizaţiei pot fi reduse la două forme fundamentale de atitudine:

• un mod de a conduce, generat de ideea că oamenii sunt leneşi, indiferenţi, necooperanţi şi ca atare trebuie controlaţi;

• un mod de a conduce, determinat de convingerea că oamenii sunt harnici, prietenoşi, cooperanţi şi se pot autocontrola.

ORGANIZAREA UNEI CAMPANII ELECTORALE

1. Cunoaşterea terenului

Acest aspect reprezintă o componentă esenţială în organizarea unei campanii electorale eficiente.

Analiza electorală şi politică a localităţii

OBIECTIVE:

A) Cunoaşterea contextului electoral şi politic al localităţii

Se realizează prin:

• evaluarea comportamentelor electorale (modul în care s-a mai votat);

• înţelegerea tendinţelor electorale (cum estimăm că se va vota) se va avea în vedere:

• măsurarea fidelităţii sau simpatiei electoratului;

• progresul sau regresul altor partide sau candidaţi;

În urma acestei analize se stabilesc 3 categorii de votanţi:

a)electoratul fidel;

b)electoratul fidel adversarilor politici;

c)electoratul nehotărât;

Cel din urmă acceptă unele idei, propuneri şi persoane din partidul dumneavoastră, dar nu este hotărât, şi se va decide în funcţie de diverse aspecte din timpul campaniei electorale. Se acordă o atenţie deosebită persoanelor care votează pentru prima dată (tinerii) şi celor care au intenţia să nu se prezinte la vot.