Marketingul prin Culoare

Introducere

Culorile reprezintă un important instrument de marketing, ele făcând diferenţa între mărci şi produse. Adesea se vorbeşte despre puterea culorilor de a face produsul mai cunoscut şi mai plăcut, astfel încât să influenţeze puterea de cumpărare.

În prezent, există o adevărată “bătălie” între marketeri pentru găsirea soluţiei ideale, sau, mai bine zis, a culorii ideale pentru a exprima un beneficiu al produsului şi de aici decizia de cumpărare.

Este recunoscut la nivel internaţional faptul că eticheta este cel mai bun vânzător al unui produs, aceasta exercitând o putere mare de influenţă asupra deciziei de cumpărare a clientului.

Studiul efectuat îşi propune să pună în evidenţă relaţia dintre culorile folosite pe eticheta produselor şi felul în care respectivele produse sunt percepute de către consumator.

Astfel, am realizat un chestionar care să evidenţieze relaţia dintre culorile de pe etichetă şi caracteristicile (atât pozitive, cît şi negative) ale produsului respectiv.

Am ales ca studiu de caz o companie reală, SC Agricola International SA Bacău, datorită culorilor prezente pe eticheta produselor din carne deţinute de firmă în portofoliul său.

Aşadar, am aplicat concluziile studiului asupra acestei companii, motivând, astfel, alegerea culorilor folosite pe eticheta produselor sale.

Capitolul 1. Marketingul şi rolul lui în cadrul firmei

1.1. Importanţa marketingului în cadrul firmei

În concepţia lui Philip Kotler, „marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse, având o anumită valoare.” Această definiţie cuprinde concepte de bază: nevoi, dorinţe şi cereri; produse; valoare; cost şi satisfacţie; schimb, tranzacţie şi relaţii; pieţe.

La începutul secolului al XX – lea, Henry Fayol realizează o grupare a activităţilor care au loc într-o întreprindere, divizându-le pe şase funcţiuni: tehnică, financiară, comercială, contabilă, de securitate, administrativă.

Predecesorii acestuia, în prisma unor noi abordări, au delimitat cinci funcţiuni de bază ale întreprinderii: cercetare – dezvoltare, producţie, financiar – contabilă, personal şi cea comercială din cadrul căreia făcea parte marketingul, alături de aprovizionare şi desfacere. Însă, odată cu creşterea rolului marketingului în cadrul organizaţiilor, acesta s-a desprins de funcţia comercială, formând o funcţiune de sine stătătoare.

Peter Drucker afirmă că „marketingul are o importanţă atât de mare, încât nu poate fi tratat ca o funcţie separată. El reprezintă întreaga afacere privită din punctele de vedere al rezultatului final, adică prin prisma clientului Succesul unei afaceri nu este determinat de producător, ci de client.”

Manfred Bruhn defineşte marketingul ca fiind „ un mod de gândire antreprenorial. El se concretizează în planificarea, organizarea, executarea şi controlul tuturor activităţilor interne şi externe întreprinderii, care, printr-o dirijare a realizărilor acesteia în folosul clienţilor, în sensul unei orientări consecvente către clienţi, ţintesc spre îndeplinirea obiectivelor, orientate către piaţa de desfacere a întreprinderii.”