Marketingul Produselor Ecologice Vegetale - Studiu de Caz

INTRODUCERE

În toate ţările Uniunii Europene se manifestă o reală voinţă de dezvoltare a agriculturii ecologice, care va deţine peste 10 % din suprafaţa cultivată. Suprafaţa agricolă utilă în "bio" în unele ţări se prezintă astfel: Italia - peste 1.100.000 ha, Germania, Marea Britanie - 600.000 ha, Franţa - 400.000 ha, Spania - 380.000 ha, Austria - 250.000 ha, iar în SUA şi Japonia în jur de 20 % din sistemul de producţie alimentară este ecologică Spre deosebire de agricultura convenţională, care reprezintă un sistem energo-intensiv, costisitor pentru societate, cu potenţial dăunător asupra mediului înconjurător şi al sănătăţii populaţiei, conceptul agriculturii ecologice se bazează pe o abordare holistică, în cadrul căreia natura este perceputa mai mult decât elementele componente, considerate individual. Principiile agriculturii ecologice se regăsesc în principiile ecologiei, ştiinţa care studiază interrelaţiile dintre organisme şi mediu. În termeni practici, aceasta înseamnă că agricultura organică se inspiră şi învaţă din existenţa ecosistemelor naturale. Fermele şi societăţile agroindustriale ecologice sunt, în general, de dimensiuni mici sau mijlocii. În toată lumea, majoritatea fermelor ecologice ocupă suprafeţe mici (0,5-30 ha), cultivă şi/sau cresc un numar mic din una, doua sau trei specii de plante şi animale şi, respective, prelucrează unul, doua sau trei produse agricole diferite. Agricultura ecologică este un sistem de producţie care exclude utilizarea fertilizatorilor artificiali, a pesticidelor, hormonilor de creştere şi aditivilor în hrana animalelor. Agricultura ecologică se bazează pe asolamentul culturilor, respectiv metode biologice de protecţie a plantelor, care să menţină fertilitatea solului, să asigure plantele cu substanţe nutritive, să combată bolile, buruienele şi dăunătorii. În Romania, producţia ecologică se defineşte prin obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de producţie ecologică, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de un organism de inspecţie si certificare. Cererea de produse agricole ecologice fiind în creştere, se poate considera o nouă oportunitate pentru exportul agriculturii românesti. Romania, deşi este cel mai mare producător din zonă, cu cea mai curată agricultură, din cauza imposibilităţii financiare pentru chimizare masivă, poate face faţă acestei provocări, dar nu poate exporta produsele agricole ecologice decât sub certificare straină, costisitoare şi anevoioasă. Dezvoltarea tehnologiilor de cultură pentru agricultura alternativă, respectiv "agricultura ecologică" se impune tot mai mult prin performanţele socio - economice realizate. Acest lucru poate fi uşor de îndeplinit, printr-un management corespunzător al tuturor factorilor care contribuie la obţinerea unor producţii ridicate pe unitatea de suprafaţă şi în final recunoaşterea calităţii produselor finite, în acest caz, certificarea producţiei ca fiind ecologică. Alimentele ecologice sunt produse diversificate, sănătoase, libere de boli şi dăunători, lipsite de reziduuri nocive, cu un conţinut echilibrat în substanţe bioactive şi minerale. Sunt rezultate din tehnologii ecologice, tehnologii care nu utilizează îngrăşăminte chimice şi pesticide. Toate tehnologiile bioecologice au rolul de a pune la dispoziţia consumatorului şi industriei prelucrătoare produse naturale lipsite de reziduuri chimice şi mai ales tehnologii menite să contribuie la salvgardarea ecosistemului agricol. Ele sunt obţinute din ingrediente provenite din agricultura ecologică. Marele avantaj al alimentelor ecologice îl constituie absenţa pesticidelor. Două aspecte din viaţa de zi cu zi care demonstrează faptul că revenirea la o agricultură naturală, în care nu se utilizează chimicale, este prioritară, pe măsură ce consumatorii sunt tot mai exigenţi. Uniunea Europeană pune un accent deosebit pe obţinerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice şi îi încurajează pe cei care doresc să practice o astfel de agricultură. Revenirea, însă, la aceste procedee nu este tocmai simplă, întrucât regulile sunt foarte stricte, astfel încât produsul final să fie într-adevăr complet natural, ecologic. Spre deosebire de agricultura convenţională, intensivă, agricultura organică poate juca un rol important în reducerea gazelor cu efect de seră, responsabile pentru încălzirea globală. Şi asta pentru că în agricultura ecologică materiile prime provin în principal din fermă, iar animalele sunt ţinute pe propriile păşuni bio, drept urmare arderile de combustibil fosil pentru transport sunt mult mai mici. În plus, prin interzicerea utilizării fertilizatorilor chimici a fost eliminată o sursă suplimentară de emisii de azot. Emisiile de azot sunt diminuate în agricultura ecologică şi datorită faptului că numărul animalelor de fermă este limitat, astfel încât mraniţa rezultată, bogată în azot, să nu devină poluantă.