Marketingul serviciilor bancare și marketingul bancar în Republica Moldova

Aparitia si dezvoltarea serviciului bancar in lume

Istoria sistemului bancar isi găseşte originile in trecutul îndepărtat. Exista marturii foarte vechi ce atesta practicarea acestor activitati, intr-o forma mai mult sau mai puţin evoluata care au marcat primii paşi pe tarimul practicii bancare.

- Primele dovezi ale unei activitati bancare se regăsesc in Babilon si Egiptul Antic.

In acea perioada templele erau atit loc de rugăciune si loc de păstrare a banilor si tezaurelor. Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si împrumuturi efectuata de către preoţii templelor (Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa in anul 1901). Mai târziu egiptenii, fenicienii, grecii si romanii, dezvoltind comerţul erau nevoiţi sa practice schimbul de monede si metale preţioase.

- In Grecia Antica, oraşele-stat au început sa bata monede proprii, iar datorita faptului ca fiecare oraş-stat isi avea moneda proprie, a apărut necesitatea schimbului unei monede contra alteia - primele schimburi valutare primitive.

Persoanele ce practicau schimbul de monede si de metale preţioase erau zarafii, cămătarii si trapezitii. Celebrii Socrate si Demostene ne dezvăluie minuţiozitatea cu care ei ţineau conturile, buna lor cunoaştere a lumii afacerilor, soliditatea reţelei de corespondenta pe care o deţineau, dar si discreţia cu care tratau afacerile si marea lor influenta in societate. Mai târziu ei deschid prăvălii, devenind personaje bogate si foarte influente.

- In scopul combaterii camatariei, in sec. al VI-lea a.Chr. in Grecia sunt constituite primele bănci publice administrative.

Aceste bănci pe lingă rolul lor propriu-zis, mai aveau si sarcina de a stoca impozitele percepute de la populaţie. Secolele al XIV-lea – al XVI-lea au fost marcate de importante evenimente istorice ce au influenţat si activitatea bancara. Atunci apar primele instituţii de tip bancar, care efectuau preponderent operaţiuni de transfer, contribuind la eficienta sistemului de plati.

- Prima banca a fost Banca Veneţiei, creata in anul 1171 si recunoscuta oficial in 1587.

- Dezvoltarea afacerilor impunea crearea unor centre permanente de operare cu banii si in acest scop se constituie in 1531 prima bursa la Anvers si apoi la Londra.

Astfel se conturează distincţia dintre pieţele financiare si bancare. In cadrul burselor se întâlnesc pentru afaceri creditorii si debitorii, in timp ce băncile tratează tranzacţiile separat cu fiecare dintre parţi.

- In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea activitatea bancara se dezvolta in toate formaţiunile statale din Europa, aparind bănci si in alte centre comerciale: Geneva (1407), Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Rotterdam (1635).

B a n c a A n g l i e i a devenit modelul pe care s-au pliat structurile bancare create ulterior. Pe atunci activitatea băncilor se limita la emiterea banilor, la acceptarea depozitelor si pastrarea lor, la efectuarea decontărilor prin virament. In scurt timp, băncile au început sa folosească resursele atrase in scopul acordării creditelor. In secolul al XIX-lea evoluţia banilor a cunoscut faze noi, existând in circulaţie 3 categorii de moneda: metalica, fiduciara (bancnota) si scripturala (efecte de comerţ si conturi in banca la vedere), astfel apare necesitatea conversiei de moneda, iar acest lucru poate fi asigurat prin organizarea unei banci centrale.

- Primele banci centrale au fost Banca Suediei (1668) si Banca Angliei (1694).

Contextul istoric, economic si social al fiecarei tari a influentat modul si structura de functionare a sistemului bancar national.

- Secolele al XIX-lea si al XX-lea marcheaza profund activitatile bancare, formindu-se banci cu caracter international si suprastatal (Banca Mondiala, FMI.

Aparitia si dezvoltarea serviciului bancar in Republica Moldova

Constituirea sistemului bancar naţional a parcurs mai multe etape ce au fost determinate de relaţiile economice ale Moldovei cu tarile vecine si de specificul tarilor din care făcea parte in anumite perioade istorice.

- Primele operaţiuni bancare erau efectuate de cămătari, care făceau schimb de monede si acordau credite cu dobinzi.

Instabilitatea politica a stimulat circulaţia unei diversitati de monede: monedele de aur greceşti, monedele de argint ale Imperiului Roman, monede ale tarilor vest-europene, monede cufice, arabe, tataresti, turceşti, ale Rusiei vechi. Situaţia se schimba simţitor in secolul al XIX-lea, odată cu semnarea

- Tratatului de la Adrianopol, când principatele obţin libertate comerciala, începând procesul de transformare a economiei naturale in una de schimb.

Negustorimea care multa vreme a cumulat si funcţia de bancher, se impunea si mai mult in economia tarii, ridicându-se la rangul de forţa economica, odată cu creşterea producţiei si a circulaţiei mărfurilor. In Moldova, mai mult decât in Muntenia, bancherii in majoritate nu erau bastinasi, iar dintre cei mai renumiţi pot fi menţionaţi: Andrei Pavli, armeanul Kircor, grecul Adamachi, Spiro de la Iasi, evreul Daniel, care operau afaceri rentabile.