Mixul de Marketing

Introducere

Conceptul de mix de marketing a fost introdus ca termen în anii ‘50 şi i-a fost sugerat autorului său, Neil Borden, de un articol de marketing în care se arăta că specialistul în marketing trebuies să fie un „artist”, un „mixer de ingrediente” care uneori foloseşte reţete pregătite de alţii, alteori pregăteşte singur reţetele proprii, uneori adaptează reţetele în funcţie de ingredientele disponibile, iar alteori experimentează sau inventează ingrediente noi. Mixul de marketing sugerează deci ideea antrenării resurselor de marketing în combinaţii diferite, pentru a obţine un răspuns maxim din partea pieţei ţintă.

În viziunea lui Philiph Kotler elementele mixului de marketing sau „cei patru P” sunt :

Produsul

Produsul, în termeni de calitate, caracteristici, aspect, ambalaj. Acesta reprezintă combinaţia de bunuri, servicii, idei pe care firma le oferă pieţei. Deci, produsul în sensul mixului de marketing nu înseamnă doar un bun fizic. Realizarea fizică a produsului nu reprezintă o activitate de marketing. Totuşi, specialiştii în marketing trebuie să studieze şi dorinţele consumatorilor pentru a se proiecta produse care să satisfacă aceste nevoi. Conceptul de produs mai cuprinde şi aspecte privind marca, ambalarea, etichetarea, precum şi serviciile postvânzare.

Plasamentrul

Plasamentul, vizează canalele de distribuţie, acoperire, sortimente, stocuri. Denumită şi distribuţie, plasarea reprezintă acele activităţi ale firmei care fac disponibil produsul clienţilor ţintă. Pentru satisfacerea acestora, produsul trebuie să fie disponibil la momentul oportun, într-un loc convenabil şi în cantitatea necesară. Prin urmare, specialiştii în marketing vor trebui să aleagă cea mai potrivită reţea de distribuţie şi să stabilească procedurile adecvate de control al stocurilor, transport, depozitare.

Pretul

Preţul, vizează preţul de catalog, reduceri, facilităţi. Acesta reprezintă cantitatea de bani pe care trebuie să o plătească un client pentru obţinerea produsului. Preţul este important pentru clienţi întrucât aceştia sunt preocupaţi de valoarea pe care o obţin în schimbul banilor plătiţi. Adesea, el este folosit ca un instrument competitiv, ducând deseori la aşa numitele „războaie ale preţurilor”.

Promovarea

Promovarea, conţine activităţile legate de promovarea vânzărilor, publicitate, relaţiile publice, promovarea directă şi forţa de vânzare. Promovarea reprezintă activitatea ce comunică meritele produsului şi convinge clientul să-l cumpere. Ea este folosită din motive variate. De exemplu, promovarea poate fi utilizată pentru creşterea conştientizării publicului privind o firmă, un produs nou, sau o marcă nouă. În plus, ea este folosită pentru a informa publicul privind caracteristicile produsului sau pentru stimularea adoptării unei poziţii favorabile faţă de produs. Şi mai poate fi utilizată pentru reînnoirea interesului pentru un produs a cărui popularitate este în declin.

Atunci când se combină două sau mai multe elemente promoţionale se obţine un mix promoţional („promotion mix”), denumit uneori şi mix de comunicare. Mixul promoţional este conceput în funcţie de obiectivele pe care firma le urmăreşte, de posibilităţile financiare de care firma dispune şi de auditoriul căruia i se adresează. Principalele instrumente folosite în formarea unui mix promoţional sunt: reclama, promovarea vânzărilor, relaţiile cu publicul şi vânzarea personală.

Capitolul 1

DESCRIEREA PIEŢEI PRODUSULUI MIERE SALCAM ALBINA CARPATINA

In 1991 este si anul in care ia nastere S.C. Apicola Pastoral Georgescu S.R.L. In 1995 este infiintat primul magazin, unde amatorii de produse apicole puteau gasi toate produsele stupului si informatiile necesare pentru a stabili ce combinatie este cea mai indicata pentru a-si imbunatatii starea sanatatii sau pentru tonificarea organismului.

Magazinul a fost un succes. Astfel a aparut si ideea de a distribui produsele prin firmele interesate de comercializarea mierii si a celorlalte produse apicole. In anul 2000 a fost inaugurat al doilea magazin.

In prezent societatea comercializeaza, sub marca inregistrata "Albina Carpatina", o gama de 40 de produse 100% naturale, ce au la baza produsele apicole. Desfacerea lor se realizeaza atat prin magazinele proprii, cat si prin parteneri.

Astfel, sub marca "Albina Carpatina", puteti gasi toate produsele traditionale romanesti pe care stupul le ofera: miere naturala de albine, polen, propolis, apilarnil, laptisor de matca, pastura, ceara naturala si fagure cu miere; toate de cea mai buna calitate, 100% naturale, recoltate din stupinele proprii sau de la alti apicultori cu experienta din tara.

Firma nu urmareste numai promovarea si comercializarea in exclusivitate a produselor apicole, obtinute din stupinele proprii, ci si informarea celor interesati de binefacerile acestora. In acest sens, "Apicola Pastorala Georgescu" ofera informatii gratuite despre fiecare produs in parte, asistenta pe calculator, colaboreaza cu reviste si posturi de televiziune pentru realizarea unor articole si emisiuni televizate cu scop informativ.

1.1. Notiunea de piata

Piaţa reprezintă principalul element al structurii mediului unei organizaţii. Definirea sa, determinarea precisă a dimensiunilor, cunoaşterea structurii şi dinamicii sale reprezintă condiţii esenţiale ale reuşitei activităţiilor de marketing şi ale performanţelor respectivei organizaţii.

Piata reprezinta sfera de manifestare si confruntare a cererii si ofertei si a realizarii lor prin intermediul vanzarii-cumpararii.

Pentru marketeri, una dintre clasificarile frecvent utilizate este cea a dimensiunilor conform careia avem piata efectiva si piata potentiala.

Astfel, expresia dimensiunii pietei unei companii (fie ca ne referim la ansamblul pietei proprii, fie ca ne referim la piata unuia dintre produsele sale), estimata la un anumit moment poarta denumirea de piata efectiva, in timp ce dimensiunea dezirabila sau posibil de atins, viitoare a pietei poarta numele de piata potentiala.

Luwnd i-a in considerare doar doi dintre factori determinanti, in stabilirea dimensiunii unei piete, respectiv numarul de consumatori si consumul mediu pe persoana, se evidentiaza trei modalitati de modificare a dimensiunilor unei piete: modificarea de natura extensiva a pietei obtinuta printr-o crestere sau scadere a numarului de consumatori ai respectivului produs, in conditiile mentinerii constante a consumului mediu pe persoana; modificarea de natura intensiva a pietei obtinuta prin cresterea, respectiv scaderea intensitatii consumului (cantitatii medii consumate de o persoana) in conditiile mentinerii constante a numarului de consumatori;

modificarea mixta a pietei obtinuta prin cresterea sau scaderea simultana a intensitatii consumului si a numarului de consumatori.

Notiunile de cumparator si consumator sunt, cel mai adesea distincte, in special in cazul achizitiilor efectuate la nivel de intreprindere unde cumparatorul unui bun este, in majoritatea cazurilor, diferit de utilizatorul direct al acelui bun. Se poate vorbi despre o oarecare suprapunere a celor doua notiuni on cazul achizitiilor de bunuri de consum curent, dar situatia difera on cazul bunurilor de folosinta ondelungata. De aceea se impune on scopul clarificarii conceptelor enumerate anterior definirea unor termeni de utilizare curenta, si anume consumator, nonconsumator absolut si nonconsumator relativ.

Consumatorul este acea persoana ce utilizeaza, consuma, foloseste un anumit produs.

Nonconsumator absolut este persoana care nu utilizeaza si nu poate fi atras in utilizarea unui produs (ex.: un handicapat locomotor nu va utiliza oncaltaminte sport)

Nonconsumator relativ este persoana care nu utilizeaza dar poate fi atras sa utilizeze produsul respectiv (ex.: o persoana preocupata de intretinerea sa fizica poate fi convinsa sa practice un sport si sa utilizeze oncaltaminte sport).

In prezent, Apicola Pastoral Georgescu exporta produse din miere in mai mule tari membre U.E. Mărimea acestei pieţe este dată de totalitatea cumpărătorilor actuali şi potenţiali ai produsului care sunt interesaţi de produsul respectiv şi au venitul necesar pentru a-l putea cumpăra. nutritionistii au gasit toate substantele si aminoacizii, necesari mentinerii echilibrului biologic al organismului uman.

Dat fiind faptul ca mierea romaneasca se exporta in tari precum SUA, Japonia sau Germania in butoaie de sute de kilograme, si nu in borcane, urma acesteia se si pierde. Cu atat mai mult ca mierea trece printr-un proces numite “cuprajare”. Aceasta inseamna ca un procent de 20-30% de miere din Sud-Estul Europei este amestecata cu miere din China sau Argentina, aceasta din urma avand o calitate inferioara.

Din cantitatea totală de miere produsa in Romania, doar 30% este consumată de romani, in timp ce restul de 70% merge la export. In anul 2008 consumul mediu pe cap de locuitor in Romania a fost de 100 de grame. Asta in timp ce mediu din UE este de 1,5 - 2 kg. E mare pacat ca nu se apreciaza un produs care, istoric, a fost omniprezent in cultura nationala romaneasca.

Producatorii spun ca le este imposibil sa comercializeze miere in marile lanturi de magazine, din cauza nivelului taxelor si conditiilor prohibitive impuse de catre hypermarketuri. Asta nu inseamna, insa, ca nu putem cumpara miere de la piata, sau de la o marigine de drum intr-un sat oarecare.

In ultima perioadă incetul cu încetul, românii încep să aprecieze calitatea acestui produs şi beneficiile lui. Îşi dau seama că e naturală, are calităţi deosebite şi au introdus-o şi în alimentaţia copiilor. Este primul îndulcitor natural, înlocuitor al zahărului".