Organizarea activităților logistice

Capitolul I : Introducere

Succesul pe piata globala este garantat celor bine pregatiti, mobili, capabili sa comunice in orice situatie, loc sau moment. Modernizarea logisticii este alternativa care contribuie la obtinerea acestuia. De cele mai multe ori, calitatea logisticii face diferenta intre competitorii pietei.

Esenta societatii de consum consta in exploatarea capacitatii indivizilor de a acumula bunuri, a recurge la servicii sau a obtine satisfactii pe seama acestora. Speranta trairii, cautarii, asteptarii si implinirii senzatiei de nou angreneaza mediul de afaceri intr-un process continuu de cercetare-dezvoltare-proiectare, atragere de resurse, procesare, promovare si vanzare, intr-o lupsa permanenta cu timpul.

Cu certitudine, nu exista retete de success unice sau universale. Pana de curand, reusita se baza pe stabilitate si continuitate, deziderate mentinute intr-o stare de echilibru printr-o permanenta cunoastere si reactive modelatoare impotriva factorilor perturbatori.

Intr-un mediu de afaceri in plin proces de globarizare, atingerea scopului se bazeaza pe cunoastere, pe sesizarea verigilor slabe ale ringului competitional, in timp real si pe capacitatea de a fi intotdeauna pregatit logistic sa raspunzi solicitarilor. In fond, suportul succesului nu este decat o chestiune de permanentizare a noului.

Reconsiderarea logisticii, ca modalitate manageriala unitara de administrare a activitatilor economice derulate pe traseul aprovizionare-distributie, devine, din ce in ce mai mult, masura de succes luata de marile organizatii in scopul asigurarii si mentinerii competitivitatii pe piata. Un recent sondaj, publicat in “Logistics Management” arata ca 83% din intreprinderile americane folosesc servicii logistice. Dintre acestea, 72% aplica prestatiile logistice de mai mult de cinci ani. Daca acestor cifre alaturam constatarea ca aportul logisticii in PIB este de aproximativ 30%, consideram suficiente argumentele care justifica atentia acordata logisticii pe plan international.

Foarte sintetic, misiunea logisticii este de creare a valorii pentru client la cele mai scazute costuri totale. Provocarea consta in crearea unui echilibru intre servicii si costuri in vederea atingerii obiectivelor afacerii.

Logistica este unica: nu se opreste niciodata! Logistica este peste tot, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana timp de 52 de saptamani pe an. Este stiinta managementului pentru viitor!

Capitolul II : Evolutia structurilor organizatorice

Una din funcţiile majore ale managementului este organizarea, alături de celelalte funcţii: planificarea, codificarea şi controlling-ul.

Cunoasterea si intelegerea functiilor managementului in mod aprofundat constituie o premisa majora pentru descifrarea continutului stiintei si practicii riguroase a managementului pentru insusirea si utilizarea eficienta a sistemelor metodelor,tehnicilor,procedurilor si modalitatilor care-i sunt proprii.

În esenţă ,organizarea constă în alocarea resurselor organizaţiei, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale strategice. Funcţia de organizare presupune trei activităţi succesive: defalcarea sarcinilor pe posturi(specializarea muncii), combinarea posturilor pentru a creea departatmente (împărţirea pe departamente), şi delegarea de autoritate.

Paradigmele traditionale

Evoluţia modelelor de structuri organizatorice a condus la cristalizarea următoarelor paradigme tradiţionale: structura funcţională verticală, structura pe divizii şi structura de tip matrice.

a) Structura funcţională verticală este cea mai frecvent intâlnită, constand în gruparea sarcinilor şi activităţiilor pe funcţii ale întreprinderii, cum sunt:producţia/operaţiunile,marketingul, finanţele şi contabilitatea,cercetarea şi dezvoltarea, resursele umane. O trăsătură specifică a unei astfel de structuri este caracterul centralizat,datorită faptului că autoritatea decizională este localizată la nivelul superior al organizaţiei.

b) Structura pe divizii este un alt model tradiţional de configurare a organizaţiei care constă în divizarea organizaţiei în mai multe componenete, numite divizii, fiecare dintre acestea reunind o serie de departamente care contribuie la realizarea unui anumit output, de exemplu un produs,un serviciu sau un program pentru un singur client.

Structura pe divizii poate fii organizată în următoarele variante distincte:

1) diviziile pe arii geografice sunt create atunci când strategiile organizaţiei presupun adaptarea la necesităţile şi caracteristicile clienţilor din diferite arii geografice vizate.Sunt specifice organizaţiilor care au filiale similare în arii geografice dispersate iar structura focalizată pe arii geografice permite valorificarea potenţialului fiecărei zone, în condiţiile adoptării locale a deciziilor şi unei mai bune coordonări a eforturilor organizaţiei ,în raport cu evoluţiile din aria respectivă.

2) diviziile pe produse/servicii: Constituirea lor este necesară atunci când: organizaţia doreşte să acorde o atenţie specială anumitor produse şi/sau sevicii, cand produsele sau serviciile organizaţiei diferă considerabil sau cand numărul produselor şi serviciilor oferite de organizaţie este relativ mic