Organizarea activităților logistice

Sistemele de organizare stiintifica au aparut si s-au consolidat atat la nivel macroeconomic,cat si la nivelul diferitelor domenii ale activitatii economice si al intreprinderilor in cadrul acestora.

Organizarea activitatilor economoce in cadrul intreprinderii include in sfera sa un ansamblu de probleme care poate fi divizat in patru categorii:

• Probleme de organizare a relatiilor intreprinderii cu mediul in care este integrata.

• Probleme de organizare a activitatii de ansamblu a intreprinderii.

• Probleme de organizare a activitatii la nivelul verigilor structurale ale intreprinderii

• Probleme de organizare a activitatii la nivelul locurilor de munca.

1. Evolutia structurilor organizatorice

In esenta,organizarea consta in alocarea resurselor organizatiei,in vederea indeplinirii obectivelor sale strategice.Specialistii considera ca functia de organizare presupune trei activitati succesive:defalcarea sarcinilor pe posturi (specializarea muncii),combinarea posturilor pentru a crea departamente(impartirea pe departamente) si delegarea de autoritate.

Structura organizatorica este un instrument pe care managerii il utilizeaza pentru a obtine rezultatele asteptate prin valorificarea eficienta si eficace a resurselor.Poate fi definita ca: (1)setul de sarcini formale,atribuite indivizilor si departamentelor;(2)relatiile formale de raportare,incluzand liniile de autoritate,responsabilitatea decizionala,numarul nivelurilor ierarhice si domeniul de control al managerului;(3)proiectarea sistemelor,pentru asigurarea coordonarii eficace,transdepartamentale a angajatilor.

1.1 Paradigmele traditionale

Evolutia modelelor de structure organizatorice a condus la cristalizarea urmatoarelor paradigme traditionale:structura functionala verticala,structura pe divizii si structura de tip matrice.

Structura functionala verticala este cea mai frecvent intalnita.Aceasta configuratie organizationala consta in gruparea sarcinilor si activitatilor pe functii ale intreprinderii,cum sunt:productia/operatiunile,marketingul,finantele si contabilitatea,cercetarea si dezvoltarea,resursele umane.

Avantajele si dezavantajele structurii functionale verticale.

Avantaje Dezavantaje

• Simplitatea

• Costuri relativ mici

• Definirea clara a responsabilitatilor

• Economiile de scara potentiale

• Specializarea

• Dezvoltarea propriilor cunostinte si abilitati

• Evolutia in cariera,in cadrul departamentului functional

• Buna comunicare si coordonare

• Compatibilitatea dintre manager si membrii departamentului

• Absenta nevoii de creare a unui sistem de control elaborat

• Adoptarea rapida a deciziilor

• Domeniul de control larg

• Solutiile tehnice de inalta calitate • Concentrarea responsabilitatilor la nivelul managerial superior

• Delegarea minima de autoritate

• Ponderea sporita a solutionarii problemelor operationale,in activitatea managerilor de la nivelul superior

• Neglijarea aspectelor strategice

• Deficientele in comunicarea,cooperarea si coordonrea transfunctionala

• Reactia lenta fata de schimbarile mediului

• Capacitatea de inovare limitata

• Dificultatile in localizarea problemelor pe departamente

• Lipsa motivatiei,datorita rutinei

• Sanse mici de promovare pe pozitii de management general

Structura pe divizii este un alt model traditional de configurare a organizatiei.In esenta,consta in divizarea organizatiei in mai multe componente,numite divizii,fiecare dintre acestea reunind o serie de departamente care contribuie la realizarea unui anumit output,de exemplu un produs,un program sau un serviciu pentru un singur client.

Avantaje si dezavantajele structurii pe divizii:

Avantaje Dezavantaje

• Flexibilitatea si reactia rapida intr-un mediu dinamic,instabil

• Preocuparea pentru nevoile si cerintele clientilor

• Facilitarea evaluarii performantelor

• Localizarea responsabilitatilor referitoare la problemele de performanta

• Usurinta adaugarii de noi unitati strategice de afaceri sau renuntarii la cele neperformante

• Concentrarea managementului de la nivelul superior asupra strategiei

• Descentralizarea

• Buna coordonare in interiorul diviziei

• Accentual pe obiectivele diviziei in ansamblu

• Sansele de promovare pe pozitii de management general • Posibile confuzii in privinta localizarii ierarhice a responsabilitatilor

• Conflicte intre divizii

• Costurile mari ale mentinerii unor divizii separate

• Tendinta de sporire a dimensiunilor diviziei

• Gradul scazut de coordonare intre divizii

• Controlul mai slab al managementului de la nivel superior

• Concurenta dintre divizii pentru obtinerea resurselor necesare