Organizarea calității totale a produselor la SC Agricola Internațional SA Bacău

INTRODUCERE

Continutul conceptului de „calitate totala”

Satisfacerea cerintelor clientilor prin cresterea calitatii produselor si serviciilor devine o problema tot mai complexa odata cu cresterea gradului de civilizatie care duce la cresterea exigentelor acestora. Intensificarea ritmului progresului tehnic si a concurentei sunt alti doi factori care impun intensificarea preocuparilor în legatura cu calitatea.

Atentia tot mai mare acordata calitatii nu duce la simplificarea problemei. Calitatea se dovedeste a fi o categorie tehnica, economica si sociala de mare complexitate iar solutionarea problemelor pe care le ridica impune atragerea unui numar tot mai mare de persoane din cadrul organizatiei pâna la implicarea tuturor.Este greu de precizat un autor sau o tara de origine a conceptului de calitate totala pentru ca acesta s-a dezvoltat treptat în mai multe state pe primul loc aflându-se S.U.A. si Japonia.

Utilizarea pentru prima data a notiunii de „calitate totala ” o întâlnim în lucrarea lui A.V.Feigenbaum „Total Quality Control ” publicata în 1961 la New York.

Dupa Feigenbaum „Controlul calitatii totale este un sistem eficace, conceput astfel încât fiecare din grupurile ce compun o organizatie sa-si aduca propria sa contributie la realizarea, mentinerea si ameliorarea calitatii. Scopul sau consta în obtinerea unui produs, serviciu în modul cel mai economic posibil si în scopul satisfacerii totale a beneficiarilor ”.

Calitatea totala este vazuta deci ca o modalitate de a realiza obiectivul esential al firmei, maximizarea profitului, prin realizarea produsului în modul „cel mai economic posibil ” si astfel încât sa fie acceptat fara rezerve de beneficiar.

Daca pe plan teoretic putem explica relativ usor continutul notiunii, transpunerea în practica nu este la fel de simpla, aceasta necesitând abordarea mai multor aspecte :

- implicarea tuturor compartimentelor întreprinderii în realizarea

si ameliorarea calitatii;

- în cadrul fiecarui compartiment toti salariatii au atributii precise

privind calitatea, aceasta fiind deopotriva o problema a tuturor;

- fiecare compartiment trebuie sa utilizeze toate mijloacele de care

dispune pentru realizarea si ameliorarea calitatii;

- problema calitatii este în primul rând o problema de evitare a

noncalitatii si apoi una de crestere a nivelului calitativ al fiecarui

produs sau serviciu;

- implicarea întreprinderii în problema calitatii trebuie sa vizeze

întreg ciclul de viata al produsului.

Conceptul de calitate totala este astazi dominant în întreprinderile moderne preocupate de antrenarea salariatilor în directia satisfacerii depline a tuturor cerintelor clientilor.

Conceptul de „calitate totala ” difera esential de preocuparile si conceptele care puneau accentul pe controlul calitatii, având o serie de trasaturi specifice :

- include toate activitatile care se desfasoara în întreprindere;

- se identifica în primul rând cauzele defectelor si se actioneaza

pentru înlaturarea lor;

- defectele sunt prevenite iar caracteristicile de calitate se realizeaza

la nivelul exigentelor;

- întreprinderea este orientata spre asigurarea calitatii si cresterea

încrederii clientilor;

- întreprinderea câstiga prin calitate;

- se urmareste reducerea tuturor disfunctionalitatilor.

Realizarea calitatii totale asigura satisfacerea cerintelor

consumatorilor, cresterea vânzarilor si reducerea costurilor prin evitarea risipei de timp, materiale, energie, produse, bani. Sunt frecvent enumerate sapte, uneori sase obictive esentiale ale calitatii totale : zero defecte; zero defectiuni; zero rebuturi, zero întârzieri; zero stocuri; zero hârtii(inutile); zero nemultumiri (ale clientilor).

Transpunerea în practica a acestor obiective se realizeaza prin actiuni de formare, informare, motivare, decizie si control în care sunt implicate deopotriva persoanele de executie si cele de conducere, managerul general si managerii pe diferite nivele având atributii specifice privind calitatea.

În literatura de specialitate se mentioneaza si unele limite teoretice , mai ales legate de transpunerea în practica a conceptului:

- calitatea totala insista pe rezultatele care au la baza exigente si

principii si mai putin pe elemente metodologice de transformare functionala, indispensabile obtinerii rezultatelor scontate;

- readuce la actualitate un concept de dezvoltate a întreprinderii din

care lipseste componenta socio-organizationala;

- creaza unele dificultati de coordonare întrcât duce la suprapunerea

atributelor managerilor din directiile de baza ale firmei;

- este perceput uneori ca o idee, ca o constrângere, putând duce la

reactii inverse din partea celor implicati.

Luând în considerare opiniile exprimate în literatura de specialitate, putem pune în evidenta urmatoarele orientari principale în definirea calitatii totale :

- calitatea totala este o politica sau o strategie a întreprinderii în

domeniul calitatii;

- calitatea totala este o filosofie;

- conceptul de calitate totala si managementul total al calitatii, sunt

echivalente;

- calitatea totala reprezinta scopul, iar managementul total al

calitatii, mijlocul pentru realizarea ei.

Marea majoritate a autorilor, printre care Merli, Iannaccone, Galvano, definesc acest concept ca o strategie a calitatii.1

În unele definitii se accentueaza ideea ca este vorba de o „strategie globala ”a calitatii, ca în cazul celei formulate de Association francaise des cercles de qualité (AFCERQ) : „calitatea totala reprezinta un ansamblu de principii si de metode organizate într-o strategie globala, vizând mobilizarea întregii întreprinderi pentru a obtine o mai buna satisfacere a clientului, la un cost cât mai mic”