Percepția Studenților Brașoveni asupra Autoturismelor

Percepţia studenţilor asupra autoturismelor

Capitolul 1: Testul Apercepţiei Tematice (TAT)

1.1. Scurt istoric

Prima formã a TAT-ului a fost elaboratã în 1935 de H.A. Murray şi D.C. Morgan, care au utilizat -; alãturi de alte teste -; imagini cu scene umane, pe baza cãrora subiecţii realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic şi experimental al personalitãţii normale. Spre deosebire de alte teste proiective, TAT-ul nu a fost conceput iniţial ca instrument de reliefare a manifestãrilor patologice ale personalitãţii. Elaborarea povestirilor pe baza unor imagini a servit iniţial psihologilor, aşa cum am amintit anterior, pentru studiul imaginaţiei. Primul care utilizeazã acest gen de studiere a imaginaţiei a fost F.Galton în 1880.

H.A. Murray, medic şi biochimist, a descoperit perspectiva psihanalitica graţie lui Carl Jung şi F. Alexander. Testul sau poarta pecetea acestei duble formaţii, cãutând sã realizeze o experimentare provocatã a inconştientului. Ca director al Clinicii psihologice Harvard, Murray organizeazã o amplã cercetare destinatã sã valideze un inventar exhaustiv al variabilelor personalitãţii şi sã furnizeze astfel o bazã ştiinţificã interpretãrii TAT -;ului. Subiecţii voluntari (studenţi) s-au supus timp de mai multe luni la circa 20 de tehnici de investigaţie psihologicã, administrate şi interpretate de diferiţi examinatori: convorbire dirijatã, şedinţe de asociaţii libere vizând amintirile din perioada copilãriei şi viaţa sexualã, conversaţii improvizate, chestionare, testul Rorschach, testul Rozenzweig, probe vizând nivelul de aspiraţie, interacţiunea socialã, aprecierea esteticã, interesele, etc. Prelucrarea şi generalizarea datelor individuale a permis elaborarea a 3 liste de variabile fundamentale ale personalitãţii, utilizate de Murray în interpretarea istorioarelor obţinute prin TAT. În 1943, Murray publicã forma definitivã a TAT-ului ( a treia forma) şi manualul de aplicare a acestui test proiectiv ( Preda, 1997).

1.2. Baza conceptuala a testului

Termenul de apercepţie este luat în sensul utilizat de Herbart, şi anume de întãrire a noului conţinut peceptiv de cãtre conţinutul anterior. Într-adevãr, "apercepţia" este cunoscutã ca procesul prin care experienţa nouã este asimilatã şi transformatã prin prisma experienţei trecute. Apercepţia este o interpretare: ea dã un sens experienţei ( Preda, 1997).

Percepţia lumii exterioare depinde de amintirile personale, uneori foarte vechi, mai mult sau mai puţin conştientizate şi de nivelul actual de anxietate al subiectului, spune Bellak. Curentul psihanalitic spune cã percepţia anterioarã a tatãlui influenţeazã percepţia figurilor paternale din TAT; aceasta din urmã constituie un eşantion fidel şi valid al percepţiilor obişnuite ale figurilor paternale de cãtre un subiect. Orice interpretare a imaginilor este în parte subiectivã; o apercepţie pur obiectivã, pur cognitiva, nu poate exista. Dacã perceperea şi interpretarea imaginii sunt esenţialmente subiective, se produc distorsiuni aperceptive ( Preda, 1997).

Bellak propune sã se distingã patru nivele în distorsiunea aperceptiva (dupã Preda, 1997):

1) Exteriorizarea: subiectul recunoaşte cã apercepţia este subiectivã; de exemplu, atunci când o istorioarã pe care o inventeazã reda un episod din propria viaţã;

2) Sensibilitatea: atunci când personalitatea este sub tensiune, ea efectueazã discriminãri aperceptive mai fine în domeniile care corespund discriminãrii aperceptive mai fine în domeniile care corespund trebuinţelor sale sau emoţiilor suscitate de tensiune; o astfel de apercepţie aduce subiectului nu numai o informaţie asupra lumii exterioare, ci în acelaşi timp satisfacerea unei dorinţe;

3) Proiecţia simplã ( sau transferul de învãţare): când suporta refuzuri brutale succesive din partea mai multor persoane, subiectul se aşteaptã la refuzul brutal şi are tendinţa de a percepe orice nou partener ca rãuvoitor;

4) Proiecţia cu inversiune: este mecanismul descris de Freud în paranoia.

Ipotezã care stã la baza TAT-ului este ca o persoanã care interpreteazã o situaţie socialã ambiguã o face prin prisma experienţelor sale anterioare, a dorinţelor, a conflictelor proprii. Realitatea fizicã şi socialã este investitã cu trebuinţele, valorile, dorinţele, fantasmele subiectului care percepe. În funcţie de dinamicã factorilor interni -; cognitivi, motivaţionali şi afectivi -; are loc acomodarea de noi valori, de noi valente sau schimbarea valenţelor obiectelor. Percepţia unui individ se gãseşte astfel coloratã prin elementele propriei sale personalitãţi. Murray spune cã existã percepţii care determinã un comportament ce ţine seama de dificultãţile realitãţii (Eul), percepţii care sunt legate de scopuri ideale îndepãrtate ( idealul Eului), percepţii care guverneazã conduitã moralã ( supra-Eul) (Preda, 1997).