Piața concurențială - componentă a economiilor performante

1.1. PIATA CONCURENTIALA, REALITATE COMPLEXA SI DINAMICA

1.1.1. Consideratii privind economia cu piata concurentiala

Evolutia formelor de organizare si functionare a activitatii economice, de-a lungul istoriei a fost cauzata de o serie de factori economico-sociali, de conditiile naturale si istorice în care a aparut si s-a dezvoltat civilizatia umana.

Inexistenta diviziunii sociale a muncii în primul stadiu de dezvoltare a societatii umane a determinat cresterea numarului de activitati care a condus la aparitia unei diviziuni a muncii de tip natural, ca prima forma de organizare a activitatii economice unde scopul productiei îl constituia autoconsumul, fara a se apela la schimb. Sub aceasta forma a aparut economia naturala.

Pe masura aparitiei si dezvoltarii schimbului regulat de marfuri, are loc conturarea unei noi forme de organizare si functionare a activitatii economice, si anume economia de schimb.

Se defineste ca fiind acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice în care agentii economici specializati si autonomi produc bunuri pentru satisfacerea nevoilor de consum ale altor oameni, bunuri care sunt destinate schimbului prin intermediul actului de vânzare-cumparare realizat pe piata.

Economia de schimb din momentul aparitiei si pâna în prezent, a evoluat continuu iar mecanismul ei de functionare a devenit tot mai complex. În acest sens, de la o piata libera, în care concurenta se manifesta neîngradit, s-a ajuns la o piata dominata de un numar relativ restrâns de agenti economici, la o piata concurentiala dirijata si cu preturi controlate de firme sau stat, schimbându-se de asemenea, natura implicarii statului în economie, devenind tot mai mult o implicare directa prin intermediul diverselor pârghii economice.

Economia de schimb, datorita faptului ca piata, cu toate componentele ei, este sufletul acesteia, a fost si mai este denumita economie de piata. Piata reprezinta elementul principal al sistemului economic asigurând legatura dintre agentii economici ai unei tari. La nivel international piata permite stabilirea relatiilor dintre economiile nationale, constituind baza pentru edificarea si functionarea economiilor mondiale. Se poate afirma ca economia de piata este o modalitate evoluata si complexa, eficienta prin care se realizeaza cooperarea dintre partenerii economici.

Economia de piata nu poate fi considerata ca o forma distincta de economie, ea fiind de fapt o economie de schimb mult mai evoluata, în cadrul careia piata, componenta centrala a economiei, regleaza prin mecanismele ei, respectiv cerere, oferta si pret, alocarea si utilizarea resurselor societatii în întreaga economie, atât la nivel national cât si international.

Conturarea primului model teoretic de sistem economic a fost realizat de catre Adam Smith fiind cunoscut sub numele de sistem economic liberal sau de piata, în cadrul caruia, fortele naturale ale pietei, „mâna invizibila” sunt cele care stabilesc modalitatile de actiune pentru a gasi solutii în rezolvarea problemelor fundamentale, fara interventie din partea statului, monopolurilor sau altor centre de forta institutionalizate. Acest autor a pus bazele modelului teoretic al economiei de piata.

De-a lungul timpului, prin contributia economistilor care si-au pus amprenta asupra teoriei economice „modelul clasic” al economiei de piata a fost dezvoltat si deseori corectat.

Dupa unii autori „economia de piata, este un sistem de organizare a economiei bazat pe preponderenta proprietatii private, în care agentii vietii economice actioneaza liber, autonom si eficient , iar pretul este stabilit pe baza raporturilor dintre cerere si oferta. În cadrul acestui sistem economic, mijloacele de productie sunt detinute în principal de persoane particulare si firme private1”.