Piața financiară - bursă de valori

CAP. I. PIEŢE FINANCIARE

1.1. Sfera pietelor financiare si componentele lor

Pietele financiare constituie locul de confruntare a cererilor de finantare din partea guvernelor, administratiilor locale, societatilor comerciale cu ofertele de capital provenite de la banci, investitori, societati de asigurare, fonduri de pensii, fonduri de investitii si alti posesori de capitaluri pe termen lung.

Pietele financiare se individualizeaza in ansamblul pietelor nationale si internationale prin faptul ca ofera cadrul organizatoric de efectuare a operatiilor de vanzare si de cumparare a valorilor mobiliare pe termene medii si lungi, prin care se mobilizeaza capitalurile disponibile si se ofera mecanisme de finantare agentilor economici din diverse tari.

Pe pietele financiare nationale se emit si se negociaza titluri interne si titluri straine emise in moneda nationala. Pietel financiare internationale mijlocesc atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung si plasarea lor in alta tara, precum si obtinerea unor resurse de finantare de agentii economici de pe piete financiare straine. Plasarea capitalurilor disponibile, prin intermediul pietelor financiare din alte tari reprezinta o forma de deplasare a capitalurilor catre agentii economici din alte tari.

Pietele financiare, in acceptiunea identificarii cu pietele de capital, sunt institutii bine definite (New York Stok Exchange, Bursa de Valori Bucuresti) sau ansamblul mijloacelor de comunicatii (Piata NASDAQ, RASDAQ) care permit emisiunea si negocierea activelor financiare nebancare de catre intermediari la un pret reglementat (valoare nominala) sau la un pret stabilit in functie de cerere si oferta numit pret de piata.

Pluralul “piete financiare” sugereaza ca intr-o economie de piata indiferent de gradul de dezvoltare, exista un sistem al pietelor financiare, de exemplu:

- Sistemul pietelor financiare din Statele Unite ale Americii;

- Sistemul pietelor financiare din Canada;

- sistemul pietelor financiare din Romania.

Sistemul pitelor financiare din Statele Unite ale Americii se compune din doua sau mai multe piete, in functie de criteriul adoptat.

Primul criteriu are in vedere durata plasamentului, rezultand:

- piete monetare destinate comercializarii instrumentelor datoriei pe termen scurt;

- piete de capital care permit negocierea instrumentelor datoriei pe termen lung si instrumentelor de proprietate.

Al doilea criteriu respecta natura activului comercializat care determina pietele:

- piata actiunilor;

- piata obligatiunilor;

- piata marfurilor;

- piata valutara;

- piata optiunilor;

- piata futures;

Sistemul pietelor din Romania in acceptiunea Bancii Nationale a Romaniei, contine:

- piete monetare;

- piete de capital;

- piete valutare.

Sisntetizand abordarile componentelor pietelor financiare se constata urmatoarele:

- nu exista un sistem unic al pietelor financiare acceptat de toate economiile nationale;

- numarul pietelor financiare depinde de gradul de dezvoltare al economiei de piata;

- desi exista o delimitare intre activele reale si activele financiare, piata financiara include in unele tari, piata ipotecilor si chiar piata imobliara.

Piata financiara are doua componente care se afla intr-o stransa conexiune si anume:

- Piata primara – serveste la plasarea emisiunilor de titluri de valori mobiliare pentru agentii economici (operatorii) care au nevoie de capitaluri pe termen mediu si lung – indeplinind o functie de finantare.

- Piata secundara – mijloceste vanzarea si cumpararea valorilor mobiliare emise si plasate pe piata primara. Piata secundara asigura detinatorilor de valori mobiliare dreptul de negociere si valorificare, precum si confirmarea valorii lor. Piata secundara concentreaza cea mai mare parte a operatiilor de vanzare si cumparare a valorilor mobiliare si stabileste pretul acestora. Prin intermediul pietei secundare se asigura lichiditatea si mobilitatea capitalurilor disponibile pe termen lung.