Piața Internă - CSE

I. Evoluția istorică a Pieței Unice

Ceea ce este acum cunoscut sub numele de piața unică a fost un concept care a stat inițial la baza Tratatului de Roma, intrat în vigoare în 1958. Tratatul de la Roma avea ca scop crearea unei ,,piețe comune’’, mai târziu ,,piața internă’’, care să acopere întreg teritoriul celor șase membri ai CEE. Această piață comună presupunea o Uniune vamală și libera circulație a bunurilor - un singur tarif vamal extern, plus eliminarea tuturor taxelor și mecanismelor similare dintre statele membre - precum și a dispozițiilor privind libera circulație lucrătorilor, a serviciilor, și a capitalului, cunoscute sub numele de cele patru libertăți. Toate aceste mecanisme continuă să formeze nucleul pieței unice (termenul cel mai des utilizat în zilele noastre pentru piața comună sau internă) .

În 1985, Comisia a prezentat Consiliului European de la Milano o Carte Albă (Finalizarea pieței interne), care pleda pentru o strategie nouă, mai dinamică, bazată pe recunoașterea reciprocă și armonizarea legislativă. Aceasta lista 279 de măsuri legislative specifice care trebuiau puse în vigoare până în 1992, propunand o serie de modificări ale tratatului, care să permită realizarea mai rapidă a acestora. Toate aceste măsuri au stabilit principala ordine de zi a pieței interne.

O parte dintre aceste modificări au fost integrate în Actul Unic European (AUE), care a intrat în vigoare în 1987, în special, într-un nou articol care angaja UE să creeze o piață unică funcțională până la 31 decembrie 1992, definind-o ca ,,o zonă fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor, este asigurată’’, precum și într-un articol care a permis ca legislația cu privire la acest subiect să fie convenită prin vot cu majoritate calificată în Consiliu.

Între 1987 și 1992, atenția s-a axat pe acceptarea și punerea în aplicare a legislației identificată în Cartea albă - 1985, și pe menținerea elanului politic. Un element important a fost așa numitul Raport Cecchini din 1988, care a încercat să cuantifice beneficiile pieței unice pentru economia europeană. Programul pieței unice, de asemenea, a condus spre o Uniune Economică

și Monetară (UEM), cu bazele intelectuale care se regăseau în One Market One Money of 1990 a

Comisiei Europene.1

,,Finalizarea’’ pieței unice a fost marcată în mod oficial la 31 decembrie 1992, data la care toate cele 279 de măsurile originale deveniseră parte a legislației europene. În realitate, desigur, piața unică a fost departe de a fi completă în acel moment. Integrarea a fost mult mai profundă în sectorul bunurilor și a liberei circulație a lucrătorilor decât în alte zone. Liberalizarea serviciilor a fost limitată și rămas aproape în întregime în sfera jurisprudenței, decât în cea a legislației.

Tratatul de la Maastricht (1993) a adăugat noi competențe UE în domenii relevante pentru piața unică, cum ar fi protecția consumatorilor și rețelele transeuropene; modificand și alte domenii , cum ar fi mediul; și a creat conceptul de cetățenie europeană, care se va dovedi a fi de o influență majoră pentru libertatea de circulație în cadrul UE.

Impuls politic pentru reforma economică a continuat, inclusiv aprofundarea pieței unice, care a venit de la Agenda 2000 de la Lisabona, care avea drept scop transformarea UE în cea mai competitivă și dinamică economie, bazată pe cunoaștere, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și o mai mare coeziune socială. După cum putem observa principii similare stau și la baza programului actual ,,Europa 2020’’.

II. Cele patru libertăţi fundamentale ale Pieţei Unice Interne

Articolul 26, alineatul (2) din TFUE definește piața unică ca fiind: ,,un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor’’2.

Dispozițiile detaliate referitoare la aceste patru libertăți sunt prevăzute în articolele 28-66

1 Review of the Balance of Competences between the United Kingdom and the European Union The Single Market, iulie 2013, p. 14, disponibil la https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/227069/2901084_SingleMarket_acc. pdf , accesat la data de 12.01.2015

2 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 30.03.2010, Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, p. 59, disponibil la http://www.presidency.ro/static/Versiunea_consolidata.pdf , accesat la data de 15.01.2015

din TFUE. În primul rând, articolele tratatului în sine, interpretate de-a lungul anilor de către CEJ, au stabilit un cadru legal de bază care acoperă atât principiile generale ale acțiunii UE, cum ar fi principiul nediscriminării între cetățenii statelor membre, cât și specifice - aplicarea celor patru libertăţi. Spre exemplu, printr-un proces de integrare negativă se previne apariţia barierelor nejustificate sau disproporţionate în calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor.