Piața unică europeană

CAPITOLUL l –Conceptul de piata unica

1.1. Definitia pietei unice.

Piaţa unică a luat naştere prin unirea pieţelor naţionale ale celor 27 State Membre ale Uniunii Europene. O piaţă este caracterizată prin activităţile de analiză şi decizie îndreptate spre identificarea, anticiparea şi satisfacerea aşteptărilor referitoare la bunuri şi servicii. Aceste activităţi sunt aplicabile atât ofertei, cât şi cererii.

Mulţumită creării unei pieţe mai mari, aceste activităţi pot fi extinse pe o suprafaţă mai mare. Orice consumator din UE se poate aştepta acum să aibă drepturi egale în orice Stat membru al UE. Toţi consumatorii din cadrul Pieţei unice sunt trataţi în acelaşi fel. Eliminarea controalelor vamale şi a taxelor de import reprezintă o mărturie în acest sens. Pentru a realiza această piaţă, cele 27 State Membre au fost nevoite să renunţe la unele din puterile lor în favoarea instituţiilor Europene. Acestea din urmă pot interveni (şi o fac) în probleme în care o unică acţiune este considerată mai eficientă decât acţiunile individuale ale Statelor Membre (principiul subsidiarităţii).

1.2. Cele mai importante principii ale Pieţei unice

a) Libertatea de mişcare şi consecinţele sale

Piaţa unică este ceea ce este datorită libertăţii de mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalului şi a oamenilor. Bunurile şi serviciile sunt vândute liber dincolo de frontierele naţionale fără restricţii la graniţă sau taxe vamale.

Acest lucru are două implicaţii majore pentru consumatori:

- O posibilitate de alegere mai mare a bunurilor oferite

Conceptul de bază este acela că o piaţă mai mare poate doar spori dezvoltarea afacerilor care au acces direct la ea. Cu un număr crescut de potenţiali consumatori şi de vânzări, afacerile se pot specializa, diversifica şi deveni mult mai inovative, astfel dezvoltând nivelul activităţii lor.

Această diversificare a activităţilor creşte gama produselor şi serviciilor din UE.

- Concurenţă liberă

Existând mai multe companii concurente, acestea vor fi nevoite să fie tot mai competitive - posibil chiar să reducă preţurile produselor şi serviciilor. Mai mult, eliminarea graniţelor şi în special introducerea monedei euro, au facilitat compararea preţurilor.

b) Politici comune de protecţie a consumatorilor

Relaţia dintre comerciant şi consumator este, prin natura ei, dezechilibrată. Comerciantul, spre deosebire de consumator, îşi cunoaşte foarte bine produsul sau serviciul. Mai mult, in cazul unui litigiu, are beneficiul experienţei, precum şi sprijinul afacerii lui.

În cazul consumatorului acest lucru nu este valabil.

Din dorinţa de a îndrepta acest dezechilibru, legislatia Europeana conţine unele linii directoare de protecţie, care acoperă cinci drepturi fundamentale orientate spre protejarea consumatorului:

- Sănătate şi Siguranţă

- Protejarea intereselor economice

- Compensare pentru prejudicii

- Informare şi educare

- Reprezentare

- Consumatorul din UE este protejat prin aceste drepturi, în toate Statele Membre.