Politica de Distribuție

ARGUMENT

Nu o singură dată mi s-a întâmplat ca, intrând într-un magazin, să văd o inscripţionare de genul “adaos comercial 30-50%”. Mă întrebam mereu “de ce trebuie să plătesc vânzatorului un surplus de 30%, doar nu face nimic altceva decât să-mi dea produsul de pe raft?”. Şi, totuşi plătim acest 30%.

Într-o zi, discutând cu cineva despre lucrul acesta, intelocutorul meu m-a făcut să înţeleg motivul, dar nu eram convins că acesta era adevărul. Mi-a spus ceva legat de politica de distribuţie, noţiune care nu îmi era foarte clar delimitată, aşa că am hotărât să aprofundez acest subiect în lucrarea de faţă.

Am aflat că, în primul rând, plătesc pentru că fabricantul se poate afla undeva la 5-6000 km distanţă. Drumul până acolo (timp şi bani) este mai costisitor decât adaosul de 30%. Prin faptul că reduc distanţa dintre vânzător şi cumpărător, creează utilitate de timp şi spaţiu, altfel spus creează valoare. În al doilea rând, am aflat, că plătim pentru că distribuitorul face mult mai multe lucruri pentru a ne deservi, pe lângă acela că ne dă produsul de pe raft. Implicit are o multitudine de costuri, care, la o privire superficială, par nesemnificative.

Scopul lucrării este de a crea o perspecctivă detaliată asupra modului de organizare şi funcţionare a unei reţele de distribuţie.

Am ales ca studiu de caz piaţa autovehiculelor, deoarece simţeam nevoia să înţeleg cum funcţionează un sistem de distribuţie în acest caz. Ei bine, şi pentru că sunt un admirant al mărcii de autovehicule analizate.

Produsele care fac parte din oferta competitorilor prezenţi pe piaţă trebuie să ajungă la piaţa-ţintă vizată, adică la cei care sunt vizaţi de ele, consumatorii potenţiali. Gestionarea întregului traseu, economic şi fizic, pe care trebuie să-l parcurgă produsele întreprinderilor face obiectul politicii de distribuţie a acestora.

Cap. 1. CONŢINUTUL POLITICII DE DISTRIBUTIE

Analiza traseului parcurs de produse, într-un anumit interval de timp, între producţie şi consum, este cuantificată în accepţiunea marketingului de o noţiune cuprinzătoare, incluzând procese şi activităţi eterogene, numită distribuţie. În terminologia economică se folosesc, în mod frecvent, şi alte noţiuni pentru activitatea desfăşurată în sfera economică în discuţie, între care: “mişcarea mărfurilor”, “circulaţia mărfurilor”, “comercializarea mărfurilor” sau „plasamentul mărfurilor” .

Conceptul de distribuţie are în vedere, în primul rând, “itinerarul” pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, de la producător la consumatorul final (producători, intermediari şi consumatori). Aceşti participanţi la deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul acestui traseu alcătuiesc, ceea ce în terminologia marketingului se numeşte un “canal de distribuţie”.

Putem spune că distribuţia se referă la totalitatea activităţilor economice care au loc pe„traseul” parcurs de marfă între producător consumatorul final .

1.1. Conceptul de distribuţie

Distribuţia cuprinde două procese, distincte, importante: „gestionarea”canalelor de distribuţie, adică a părţii economice a traseului mărfurilor şi logistica mărfurilor (distribuţia fizică) care are în vedere latura fizică a traseului de la producător la consumatorul final.

1.2. Canale de distribuţie şi logistica mărfurilor

Deci, cu alte cuvinte, putem spune că politica de distribuţie a întreprinderii are drept scop strategic identificarea variantei (variantelor) optime atât pentru circuitul fizic, cât şi pentru cel economic al mărfurilor.

Modul în care mărfurile parcurg un traseu economic pentru a ajunge la consumatorii finali, prezintă importanţă nu numai pentru buna funcţionare a mecanismului economic, în general, ci şi pentru (poate în primul rând) poziţia întreprinderii pe piaţă la un anumit moment.