Politică de preț - studiu de caz la SC Agricola Internațional SA

Introducere

Industria alimentară este o ramură importantă a economiei naţionale şi reprezintă 14% din producţia industrială totală a ţării. Ca şi în celelalte ramuri, principalele direcţii ale progresului tehnic în industria alimentară sunt: mecanizarea complexă a proceselor grele, automatizarea tehnologiei şi a controlului producţiei.

Ca în orice domeniu din economia contemporană asistăm la un fenomen de integrare, în domeniul agricol şi alimentar, fapt ce se constituie în efect dar şi în cauză a dezvoltării marketingului agroalimentar.

În economiile dezvoltate, şi într-o mai mică măsură în celelalte (cum este cazul României) asistăm la o intensificare a relaţiilor de interdependenţă între exploataţiile agricole, întreprinderile din industria alimentară şi întreprinderile distribuitoare. Integrarea, a luat forme diferite: de la reţele care se bazează pe relaţii strânse de colaborare între participanţi, la sisteme corporative, în care o singură organizaţie deţine proprietatea asupra mai multor verigi ale canalului de marketing. Acest fenomen de integrare constituie o dovadă a adoptării orientării de marketing de către toate firmele implicate în procesul de realizare şi comercializare a produselor agroalimentare, precum şi a conştientizării rolului pe care aceasta o are asupra întregii activităţi desfăşurate de către întreprindere. Rezultat al tendinţelor de globalizare a economiei şi a pieţelor, s-a intensificat şi diversificat comerţul exterior cu produse agricole şi alimentare, iar sistemele de integrare verticală sau orizontală transced dincolo de graniţele naţionale, manifestându-se tot mai pregnant la nivel regional şi chiar mondial.

Ca şi în cazul celorlalte domenii de aplicare, marketingul produselor agroalimentare s-a dezvoltat sub incidenţa dinamismului dezvoltării sectorului agricol şi alimentar, a mutaţiilor structurale înregistrate în sistemul de asigurare a hranei populaţiei, precum şi sub influenţa modificărilor intervenite la nivelul diferitelor modele de consum.

Prezenta lucrare tratează segmentul firmelor direct producătoare prin intermediul grupului Agricola Bacău în contextul analizei politicii de preţ. Desfăşurând o activitate integrată de achiziţionare a resurselor furajere, producerea nutreţurilor concentrate, reproducţia, creşterea şi îngrăşarea animalelor şi păsărilor, abatorizarea şi industrializarea cărnii, comercializarea cărnii, produselor din carne, ouălor şi prafului de ouă şi laptelui, grupul Agricola Bacău şi-a dezvoltat strategii de preţuri în funcţie de produsele expuse.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, fiecare prezentând diversele segmente ce urmăresc reliefarea situaţiei firmei.

Primul capitol are ca scop introducerea receptorului în domeniul de activitate al firmei, şi anume, sectorul agro-alimentar. În acest capitol sunt prezentate informaţii bazale referitoare la marketing-ul agro-alimentar, la oferta şi cererea produselor corespunzătoare, precum şi comportamentul de cumpărare şi consum aferente clienţilor.

Capitolul al doilea include prezentarea generală a societăţii Agricola Internaţional, structura organizatorică, analiza principalilor indicatori economico-financiari şi portofoliul de produse.

În capitolul al treilea – „Analiza pieţei S.C. Agricola Internaţional S.A.”- se urmăreşte conjunctura pieţei de profil din România, descrierea pieţei firmei şi a produselor, micromediul şi descrierea distribuţiei.

Ultimul capitol surprinde partea centrală a lucrării tratând politica de preţ şi este delimitat în cinci subcapitole, surprinzând diverse aspecte necesare tratării temei precum informaţii conceptuale despre preţ şi factorii care îl influenţează, relaţionarea dintre preţ şi strategia de marketing a firmei, operaţionalizarea şi stabilirea politicii de preţ, fixarea obiectivelor şi strategiile de preţ.

Consider că tema tratată este una importantă deoarece oferă suficiente informaţii despre produsele unei companii signifiante în decorul industriei alimentare româneşti, produse apreciate pe toate segmentele de consumatori.

Capitolul I

Piaţa produselor agroalimentare

1.1. Marketingul agroalimentar

Marketingul produselor agroalimentare este rezultatul procesului de specializare a marketingului în domenii economice, proces ce a apărut şi s-a intensificat datorită particularităţilor existente la nivelul diferitelor zone de aplicaţie concretă ale acestuia. Pornind de la acest aspect, precum şi de la definiţiile date marketingului, putem defini marketingul agroalimentar, ca fiind un întreg sistem de activităţi economice ce vizează programarea şi realizarea producţiei, stabilirea preţurilor, elaborarea şi implementarea deciziilor în domeniul distribuţiei şi promovării produselor agroalimentare, cu scopul de a satisface în cele mai bune condiţii cerinţele consumatorilor actuali şi potenţiali, concomitent cu creşterea profitabilităţii întreprinderii.

Marketingul agroalimentar, se referă deopotrivă la activităţile ce au drept scop producţia şi comercializarea produselor agricole cât şi a produselor alimentare. Altfel spus, marketingul agroalimentar (denumit în literatura de specialitate şi marketingul produselor agroalimentare sau agromarketing) cuprinde un ansamblu coerent de activităţi practice, programate şi organizate ce urmăresc întregul circuit al produselor agroalimentare, din faza de programare şi realizare a producţiei agricole până în faza în care produsele alimentare ajung pe masa consumatorului final.