Politica de Promovare și Comunicare

INTRODUCERE

În economia contemporană, supusă deopotrivă cerinţelor şi constrângerilor legilor pieţei, caracterizată de un pronunţat dinamism şi dominată de concurenţă, activitatea promoţională, componentă importantă a marketingului modern, cunoaşte un proces permanent,complex şi intens de extindere, îmbogăţire şi diversificare.

Politica de promovare și comunicare deține un loc din ce în ce mai important în cadrul strategiei comerciale a întreprinderilor.În cadrul unei întreprinderi pentru a vinde nu este suficient de a oferi clienților produsul la un preț care sa-i atragă,ci întreprinderea trebuie ,printr-un program de comunicare,sa-și facă cunoscută oferta,în acest sens stimulând cererea. Acest fenomen îşi gaseşte multiple explicaţii între care pot fi enumerate:accelerarea concurenţei, aglomerarea pieţelor, saturarea consumatorului faţă de numărul excesiv de comunicaţii publicitare, banalizarea produselor şi mărcilor.

Proiectul este structurat în trei capitole, primul făcând referire la principalele aspect teoretice referitoare la politica de promovare și comunicare în marketing.

Al doilea capitol cuprinde informații referitoare la firma Danone: scurt istoric,domeniul de activitate al firmei, număr de angajați,cifra de afaceri,clienți,furnizori,concurenți.

Ultimul capitol cuprinde studiul de caz cu privire la politica de promovare și comunicare a firmei Danone.

În realizarea acestui proiect am utilizat 15 surse bibliografice.

CAPITOLUL 1. Abordări teoretice privind politica de promovare și comunicare

1.1 Comunicarea şi promovarea în marketing

Comunicarea întreprinderilor cu mediul de marketing este condiţia esenţială a realizării obiectului lor de activitate. Îndeplinirea misiunii întreprinderii presupune concentrarea eforturilor de marketing în direcţia realizării unei comunicări permenente şi eficiente cu mediul extern, cu piaţa.

Comunicarea la nivelul întreprinderii reprezintă procesul de trimitere a mesajelor cu scopul de a transmite informaţii care să fie recepţionate şi înţelese de către destinatar. Prin urmare, procesul de comunicare presupune existenţa unui mecanism care să asigure schimbul de informaţii între emiţător şi receptor şi să permită, în acelaşitimp, obţinerea reacţiei inverse (a feedback-ului) de la destinatarul mesajului - segmentul ţintă de consumatori.

Pentru a realiza o comunicare eficientă întreprinderile trebuie să înţeleagă elementele fundamentale care stau la baza acestui proces. Sistemul de comunicare - prin care

întreprinderea pune în circulaţie o idee, o informaţie sau o atitudine – este constituit din următoarele elemente .

Emiţătorul sau sursa poate fi o persoană, un grup sau o întreprindere care urmăreşte să transmită o idee, o informaţie sau o atitudine altei persoane sau grup de persoane.

Mesajul include ansamblul cuvintelor, imaginilor şi simbolurilor transmise de sursă şi destinate receptorului.

Codificarea presupune transformarea mesajului, de către emiţător, în simboluri, semne sau imagini.

Mjloacele de comunicare reprezintă suporturile prin care mesajul codificat este transmis la receptor.

Decodificarea constă în interpretarea, de către receptor, a simbolurilor transmise de emiţător.

Receptorul, numit şi audienţă sau destinatar, este persoana sau grupul de persoane căruia i se adresează mesajul.

Răspunsul reprezintă ansamblul reacţiilor receptorului după recepţia mesajului (spre exemplu, cumpărarea produsului sau schimbarea atitudinii faţă de produs sau anularea deciziei de cumpărare).

Feedback-ul (reacţia inversă) este partea din răspuns care se întoarce la emiţător, asigurând rolul activ al receptorului în procesul de comunicare.

Mesajele aleatorii sau interferenţele reprezintă obstacolele care întrerup continuitatea fluxului de informaţii între emiţător şi receptor, diminuând eficacitatea procesului de comunicare.