Politică în domeniul concurenței în Uniunea Europeană

Introducere

• Concurenţa:

Conform definitiei, concurenta este mecanismul de baza al economiei de piata, ce implica oferta (producatori, comercianti) si cererea (clienti intermediari, consumatori). Producatorii ofera marfuri sau servicii de piata, în efortul de a corespunde cerintelor, cautand sa realizeze cel mai corect echilibru între calitate si pret. Reactia cea mai eficienta are loc datorita concurentei care se creeaza între ofertanti. Astfel, concurenta îi face pe toti cei implicati sa caute sa ajunga la o valoare de echilibru între calitate si pret, pentru a acoperi cererea la cel mai înalt grad cu putinta. În concluzie, concurenta este o metoda simpla si eficienta de a garanta consumatorilor un nivel de excelenta în ceea ce priveste calitatea si pretul produselor sau serviciilor. De asemenea, obliga firmele sa devina competitive si eficiente din punct de vedere economic. Acest lucru duce la consolidarea componentei industriale si comerciale a Comunitatii Europene, care poate astfel sa se confrunte cu concurenta impusa de partenerii nostri principali, iar firmele europene pot sa-si impuna o pozitie de succes pe piata mondiala.

• Politica in domeniul concurentei

Motta defineste politica in domeniul concurentei ca fiind un "set de politici si legi care garanteaza concurenta pe piata fara restrictii de natura sa reduca bunastarea economica". Mai exact, politica in domeniul concurentei consta in stabilirea unor standarde de conduita, mai degraba decat in urmarirea unor obiective tangibile si este ancorata in principiile capitalismului de pe piata libera. De aceea, caracterul si rolul politicii in domeniul concurenfei au fost controversate atat in ansamblul Uniunii Europene (UE), cat si la nivelul statelor membre. Evolutia sa reflecta sisteme economice foarte variate, de la piete foarte liberalizate la cele in care statul a jucat un rol important in economie si statele post-socialiste care au imbratisat capitalismul numai din anii `90. Politica europeana in domeniul concurentei este cuprinzatoare, incluzand politica antitrust, controlul fuziunilor, precum si controlul ajutoarelor de stat (subventiile acordate industriei). Orientarea sa generala a fost de a face presiuni pe toate fronturile pentru liberalizarea pietelor.

• Importanta politicii in domeniul concurentei

Importanla politicii in domeniul concurentei decurge din rolul central pe care factorii economici si principiile economiei de piata le-au avut in crearea UE. Viziunea din l958 a fost cea a unei piete comune care ar genera beneficii tuturor participantilor prin integrare. Aceasta era o viziune economica liberala, pe atunci controversata, care se baza pe increderea in capitalismul traditional. Aceasta viziune era alternativa naturala la economiile cu planificare centralizata din Europa de Est, dar pe de alta parte era privita cu scepticism de o mare parte a elitelor politice si de afaceri vest-europene. Aceasta a devenit dominanta numai in urma revolutiei neoliberale din anii `80 si adoptarii programului pietei unice in 1992. Ea a fost consolidata de colapsul comunismului sovietic si remodelarea sistemelor de control economic din Europa de Est, acestea aliniindu-se normelor capitaliste ale uniunii. In capitalismul traditional, concurenta este dinamica centrala a activitatii antreprenoriale, precum si mijlocul de energizarea sistemului economic pentru a crea beneficii sociale. Acele aspecte ale vietii economice care ingreuneaza concurenta - monopolul, oligopolul, cartelurile, practicile restrictive, impartirea pietelor, subventiile si protejarea unor sectoare sau firme din partea statului - impiedica de asemenea generarea si distribuirea eficienta a bogatiei. Asa cum Banca Centrala Europeana (BCE) garanteaza o moneda sanatoasa si un nivel scazut al inflafiei, la fel regulile UE privind concurenta garanteaza o piata libera si eficienta, furnizand un fel de „constitutie economica" a Europei.

Accentul pus pe piata si integrare economica inseamna ca politica in domeniul concurentei a fost oarecum mai importanta in UE decat in alte parti (cu excepfia SUA si eventual a Germaniei). Comisia a extins domeniul de aplicare al politicii in domeniul concurentei, transformand-o in una din competentele sale principale. Bazandu-se pe dispozitii consistente ale tratatelor si sprijinul Curtii Europene de Justitie (CEJ), elaborarea si aplicarea politicii de concurenta a fost atribuita directiei DG COMP, una din cele mai eficiente directii generale (DG) din Comisie, ghidata de o serie de comisari capabili. Politica in domeniul concurentei a dobandit unele caracteristici de "metapolitica", avand astfel prioritate fata de domenii mai putin dezvoltate (precum politicile industriala, de C-D sau de mediu), sau stabilind cadrul anumitor politici sectoriale (precum mijloacele de comunicare, telecomunicaliile etc.) Intr-adevar, politica in domeniul concurentei a fost utilizata pentru disciplinarea guvernelor si a companiilor, astfel incat toti actorii economici sa o inteleaga si sa-i acorde respectul cuvenit.

• Factorii ce au determinat aparitia politicii concurentiale

Factorii care au contribuit la introducerea de reguli in domeniul concurentei sunt de natura diversa si au variat in timp. Fara a încerca sa facem trimiteri mult prea indepartate, trebuie sa observam ca, primul set de reguli in domeniul concurentei a fost introdus in SUA, in US Sherman Act, din 1890. Masurile au fost adoptate ca rezultat al ingrijorarilor crescande manifestate la sfarsitul secolului al XIX-lea in legatura cu cresterea numarului de intelegeri din domeniul cailor ferate, petrolului si bancilor, care amenintau stabilitatea sistemului economic si politic. In diferitele tari europene, de la inceputul secolului al XX-lea, reglementarile in domeniul concurentei au cautat sa asigure un echilibru intre beneficiile economice generate de colaborarea dintre firme si riscurile politice si economice pe care aceasta le implica. Atat in Germania, cat si in Japonia (ca si in cazul SUA) dupa al doilea razboi mondial, fortele aliate au impus o legislatie anti-monopol cu scopul de a restrange puterea unor uriasi financiari-industriali, care sustinuseră eforturile de razboi ale acestor tari. Din motive similare, prevederi anti-trust au fost introduse si in Tratatul CECO, semnat la Paris in 1954, care, spre deosebire de Tratatul CEE, a inclus de la început si reglementari privind controlul concentrarilor. In cazul Comunitatii Europene, regulile au fost introduse in 1957, prin Tratatul CEE, dar din ratiuni diferite. In acest caz, regulile privind concurenta au servit pentru a asigura faptul ca restrictiile – tarifare si netarifare – existente in cadrul relatiilor comerciale dintre tarile membre si anulate prin acest tratat, nu vor fi inlocuite de carteluri intre companii din diferite tari.

• Obiectivele politicii in domeniul concurentei

1. Politica europeană în domeniul concurenţei (PDC) trebuie să garanteze unitatea pieţei interne şi să evite realizarea de înţelegeri între firme, de natură să afecteze comerţul intracomunitar şi manifestarea liberă a concurenţei. (înţelegerile şi practicile concertate);

2. Politica în domeniul concurenţei caută să împiedice situaţiile în care una sau mai multe întreprinderi încearcă să exploateze într-o manieră abuzivă puterea lor economică în raport cu alte firme mai puţin puternice (abuz de poziţie dominantă);

3. De asemenea, PDC trebuie să împiedice acele intervenţii ale guvernelor statelor membre care pot falsifica regulile jocului liber al pieţei prin discriminări în favoarea întreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare către anumite firme din sectorul privat (ajutoarele de stat).