Politici de Marketing în Turism

INTRODUCERE

În toate timpurile şi, cu atât mai mult în lumea de azi, educaţia şi învăţarea nu pot exista în afara comunicării umane. A comunica înseamnă a pune ceva în comun. Între oameni, a comunica înseamnă a pune în comun idei, fapte, opinii, emoţii şi sentimente. Acestea circulă de la un partener la altul, sub formă de mesaje. În consecinţă, a comunica înseamnă a emite, transmite şi recepţiona mesaje. Odată emis şi recepţionat, mesajul aparţine, în comun, atât celui care a “dat” cât şi celui care a “luat”. Omul emite mesaje atunci când vorbeşte, când scrie, când indică un obiect sau o imagine ca şi atunci când zâmbeşte, sau se încruntă. Când ascultă, citeşte, priveşte, el recepţionează mesaje.

Comunicarea umană este un proces de predare-primire, adică unul de tip tranzacţional, prin care oamenii schimbă şi transferă semnificaţii de la un individ la altul, către un grup uman mai restrâns sau către publicul larg. Comunicarea există atunci când se emit şi se recepţionează semnale care poartă şi cărora li se conferă semnificaţie. Întotdeauna, comunicarea umană este deformată (distorsionată) de paraziţi (zgomote), se produce într-un anumit context, generează anumite efecte şi comportă o anumită retroacţiune.

Afacerile au la bază comunicarea. Comunicarea este cea care permite ca orice “întreg” să funcţioneze. “Întregul” poate fi un individ, o echipă, o comunitate, o naţiune, un conglomerat de naţiuni, o populaţie globală. Din acest punct de vedere putem concluziona că cei care stăpânesc comunicarea, la nivel de artă, pot deveni “învingători"”- în sensul că pot privi cu încredere viitorul şi pot fi cei care se manifestă astfel încât să reuşească încontinuu.

CAPITOLUL I

COMUNICAREA ÎN AFACERI

1.1. Definirea conceptului de comunicare în afaceri

Ca o definiție a comunicării putem spune că reprezintă un proces care din unghiul ştinței comunicării cuprinde: (un emițător, un canal de informare, un receptor, o rezultanță - un efect). Pot exista mai mulți emițători, canale sau receptori în situația în care comunicarea nu este direcționată către o persoana. Pentru ca transferul unei informații să devină comunicare, emitentul trebuie să aibe intenția ca la nivelul adresanților să existe un anumit efect. Orice comunicare proneşte de la informații iar informația poate fi definită ca o combinație de simboluri care trebuiesc întelese de persoanele vizate în cadrul proces de comunicare.

Comunicarea în afaceri reprezintă procesul de transmitere a unei informații sau mesaj receptorului în legătură directă sau indirectă cu îndeplinirea mai multor sarcini profesionale din cadrul unei organizații. Datorită comunicării organizația poate fi coordonată în vederea obținerii obiectivelor stabilite care vor fi îndeplinite la timp şi cu un consum redus de resurse dacă aceasta este eficientă. Nevoia de comunicare este diferită, în funcţie de caracterul sarcinilor pe care fiecare individ, membru al unei organizaţii economice, trebuie să le îndeplinească. Unele dintre acestea sunt sarcini de rutină (programate) pe care individul le-a îndeplinit deseori şi ştie cum să procedeze pentru realizarea acestora. Cea de a doua categorie de sarcini sunt cele neprogramate, acestea fiind definite ca fiind cele pentru care nevoia de informare a oamenilor de afaceri este foarte mare.