PR - fabrică de evenimente

Am ales această tema în ideea că îmi voi completa şi îmbogăți cunostințele, în ceea ce priveşte domeniul „Relațiilor Publice”. În specializarea pe care am ales-o, am avut ocazia să interacționez cu acest concept, însă prea puțin pentru a-mi putea forma o imagine asupra a ceea ce înseamnă „Relațiile publice”.

Un alt motiv în alegerea mea, şi chiar cel mai important criteriu, a fost faptul că mama mea este medic de familie, specialist în pediatrie. Aş putea spune că am copilărit în acest context sofisticat al medicilor. De la o vârstă fragedă am avut ocazia să văd ce presupune un eveniment, indiferent de amploarea sau calitatea lui. Manifestațiile medicale au fost întotdeauna un bun prilej pentru specialiştii în domeniu, de a-şi demonstra măiestria şi de a-şi exersa imaginația. Dacă în trecut evenimentele de acest gen erau destul de rigide, monotone, lipsite de viața, acum a devenit o reală plăcere să participi la ele. Organizatorii sunt mult mai atenți la detalii, la calitatea serviciilor prestate, la tot ceea ce înseamnă succesul unui eveniment. Metodele de comunicare s-au diversificat, iar organizatorii au înțeles importanța factorului uman în derularea acestor evenimente. Pot spune din proprie experiență că evenimentele medicale au devenit mult mai accesibile şi interesante chiar şi pentru cei care nu au neapărat o pregătire în domeniu. Cercetarea pentru studiul de caz nu a făcut decât să întărească această idee şi nici o carte nu cred că poate înlocui experiența practică astfel dobândită. Astfel , după cum probabil ați realizat, subiectul licenței mele „PR- Fabrica de evenimente” este axat pe un eveniment medical, un congres organizat de compania multi –națională de farmaceutice KRKA.

Înainte să încep, aş dori să mulțumesc mamei mele în primul rând şi apoi organizatorilor care nu numai că au acceptat implicarea mea în organizare, chiar şi într-o mică măsură, dar m-au ajutat cu toate detaliile de care am avut nevoie, chiar şi cu cele care „nu se zic” referitoare la aspectele financiare ce privesc un eveniment. Şi bineînțeles că existența acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără îndrumarea şi răbdarea profesorului meu coordonator - Domnul Profesor Ştefan Prutianu - şi fără experiența şi bagajul de cunoştințe dobândit datorită profesorilor mei.

REZUMAT

Conceptul de „relații publice” nu are un fondator central ,care să-l identifice, nici nu are origine națională sau o dată de naştere pentru că se axează pe efortul de a influența nu numai opinii ci şi comportamente pe un termen cât mai lung. Pornind de la cel de-al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Thomas Jefferson, care a utilizat pentru prima dată cuvintele „relații” şi „publice” în acelaşi context, promotori ai acestui concept pot fi considerați: Samuel Adams, lider incontestabil al mişcării de independență, Ivy Lee, personalitate ce face trecerea de la prima epocă, a comunicării/inițierii la epoca următoare, a reacției/răspunsului, Edward L.Bernays care după Irwin Ross este „primul şi fără îndoială cel mai influent ideolog al relațiilor publice”

În subcapitolul 1.2 am ilustrat conceptul prin prisma unor instituții specializate (British Institut of Public Opinion, British Institut of Public Relations, Dansk Public Relations Klub of Danemark, Deutsche Public Relations Gesellschaft, International Public Relations Association, Public Relations Society of America), teoreticieni valoroşi (R.F. Harlow, Scott M. Cutlip, J.E.Grunig, T. Hunt) şi a unor categorii de definiții (standard, de tipul cuvinte-cheie, de tipul declarație).Ultima parte a capitolului I îşi propune să elimine eventualele confuzii referitoare la „relațiile publice” în raport cu alte domenii (precum Advertising, Marketing, Jurnalism etc.) şi să stabilească granițele conceptului în mod clar.

Capitolul II este dedicat „Evenimentelor” în sine şi raspunde la întrebări precum: Ce este evenimentul?, Cum se clasifică?, Care sunt obiectivele sale?, Ce factori influențează evenimentele? Evenimentul este şi rămâne un mijloc de comunicare fascinant şi eficient, dacă noţiunea de „comunicare” înseamnă schimb de experienţă şi întâlnire şi nu se permite transformarea „mijlocului” în scop.

Capitolul III se axează pe o aplicație practică referitoare la un congres organizat de compania farmaceutică multi-națională –KRKA. Evenimentul propus spre analizare, „Managementu-ul pacientului cu boala de reflux gastroesofagian şi boala ulceroasă”,este compus dintr-o suită de prezentări de medicamente ce se întinde pe parcursul a 17 zile şi il are ca invitat special pe Dr. Carol Stanciu.

Rezultatele cercetării au confirmat în mare măsură două dintre ipotezele de la care a pornit studiul de caz. Astfel, succesul evenimentului este dependent/ influențat de detaliile de tip organizatoric (servire, dotări sală, condiții climaterice etc.) şi mediatizarea unui astfel de eveniment este realizată la nivel restrâns ( prin publicarea de anunţuri în revistele de specialitate şi vizite ale organizatorilor la cabinetelor medicilor de familie). Ipoteza conform căreia, în derularea evenimentului locația joacă un rol foarte important, nu a fost confirmată în totalitate. Cu toate că suma procentelor valorilor pozitive este mai mare decât suma procentelor valorilor negative, totuşi, din declaraţiile subiecţilor, alegerea locaţiei nu este prioritară pentru succesul congresului.

Un motiv important pentru participarea invitaţilor la acest tip de evenimente este posibilitatea de a socializa cu, colegi de breaslă. În acelaşi timp, programul congresului, îndeosebi modul în care acesta este structurat interesează, în cea mai mare proporţie, audienţa. Detaliile legate de sală, ambient, servirea, serviciile oferite sunt importante dar nu esenţiale. În viziunea participanţilor, activităţile de P.R. sunt indispensabile, nu numai prin prisma unor evenimente sociale ce oferă prilejul de socializare ci şi datorită faptului că reprezintă o sursă nesecată de informații.

CAPITOLUL I

Generalități despre PR

1.1 ABC-ul relaţiilor publice

„Este un om înțelept şi are succes acela care devine înțelept

datorită altora şi câştigând din experiența altora”

Plaut, poet şi dramaturg latin

Chiar dacă istoricii şi-au exprimat părerea în mod diferit în ceea ce priveşte termenul de relaţii publice, acesta a fost identificat de –a lungul timpului cu orice efort susţinut prin care se încearcă obţinerea acordului public pentru anumite idei, fapte sau oameni, contribuind astfel la evoluţia societăţii. Arheologii, prin descoperirile lor, vin să susţină acest punct de vedere. Unul dintre exemple este un înscris descoperit în Irak, datând din 1800 î.e.n., prin care li se spunea agricultorilor cum să-şi cultive pământul, cum să-l irige, cum să combată şoarecii de câmp şi cum să recolteze, un document nu cu mult diferit de Buletinul Fermierilor editat astăzi de Departamentul de Stat pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii. În vechea Indie, spionii regali aveau şi responsabilitatea medierii relaţiei regelui cu opinia publică. Totodată, interesele Bisericii Catolice erau promovate prin intermediul structurii înfiinţate de Papa Gregoire al XV-lea (1621-1623).

Cel care a combinat pentru prima dată cuvintele relaţii şi public în relaţii publice pentru a defini starea de spirit a cetăţenilor în interiorul unei comunităţi politice este cel de-al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii Thomas Jefferson, cu ocazia unui discurs susţinut în faţa Congresului în 1807. În 1882 regăsim acest termen la Yale Law School, unde avocatul Dorman Eaton avea să susţină în faţa studenţilor conferinţa cu tema The public relations and the duties of legal profession. Nu se poate defini cu claritate în ce moment termenul de relaţii publice a început să se apropie de semnificaţia pe care o dăm astăzi acestor cuvinte. Probabil acest lucru s-a produs în 1908 când Theodore Newton Vail, preşedintele American Telephon and Telegraph Company (AT&T), cu ocazia prezentării

raportului anual, a folosit sintagma relaţii publice, înţelegând prin aceasta modalitatea prin care se caută şi se obţine bunăvoinţa publicului “looking out for the welfare of the public” - să veghem pentru binele publicului

În 1636 este înregistrată şcoala Harvard College care solicită în regim de urgenţă o broşura în care să fie prezentată şcoala, precum şi cele mai importante aspecte din Massachusetts. Astăzi, acest tip de materiale însoţesc orice campanie de promovare, devenind un instrument larg utilizat de profesioniştii în relaţii publice.

Samuel Adams şi Revoluţia Americană

Samuel Adams, unul dintre liderii incontestabili ai mişcării de independenţă, a înţeles că nimic nu se poate realiza în afara sprijinului public. Pentru aceasta, Adams şi colaboratorii săi au întreprins o serie de acţiuni cu scopul de a sensibiliza opinia publică. Scott M. Cutlip, profesor la University of Georgia (autor al celor mai prestigioase lucrări de specialitate care tratează istoria relaţiilor publice, Public Relations History from the 17th to the 20th century-1995 şi The Unseen Power: Public Relatios. A History-1994), consideră că multe din acţiunile vremii se pot înscrie într-un plan de relaţii publice care s-a bazat pe următoarele tehnici :

1. înfiinţarea unor organizaţii care prin acţiunile lor să promoveze ideile revoluţiei. Acest tip de comitete s-a răspândit repede şi în alte colonii, devenind un mijloc puternic de organizare a acţiunilor de independenţă.