Proiect Marketing Ziar Local

Din istoria presei ...

Prima publicatie periodica a aparut in China, acum vreo 3000 de ani. Se numea Tsing Pao” si era scrisa de mana pe planse de lemn. Cele dintai produse ale presei europene s-au publicat pe vremea lui Iulius Caesar (sec 1 i.e.n), el insusi fiind cel care indruma Diurna “Urbis Acta”.

Buletinele romanesti cuprindeau edicte ale senatului, numiri de magistrati, relatari despre desfasurarea unor ceremonii oficiale si civile etc.

In evul mediu timpuriu, stirile despre marile evenimente ale lumii erau inregistrate si difuzate pe foi de manuscris. Dupa aparitia tiparului, au circulat brosuri numite avvisi, care se imprimau mai ales in Roma si Venetia si narau subiectele senzationale ale timpului: luptele cu turcii, descoperirile geografice etc. Corespondentul german al acestor avvisi era “Neue Zeitung”. Primele periodice moderne au aparut in sec XVII: “Aviso-Relation oder Zeitung”(Stuttgard, 1609), “Frankfurter Zeitung” (Frankfurt, 1615), “The Weekly News” (Londra, 1631), “La Gazette de France” (Paris, 1631). Inceputurile presei romanesti au fost marcate de tiparirea calendarului lui Petcu Soanul in 1731, in Scheii Brasovului. La 3 martie 1790, “Wiener Zeitung” semnala prospectul unui ziar romanesc “Courrier de Moldavie”, primul periodic aparut pe teritoriul Tarilor Romane.

Anul 1829 a marcat aparitia primelor gazete romanesti cu periodicitate constanta : “Curierul Romanesc”, scos la 1 aprilie, la Bucuresti, de I.Heliade-Radulescu, si “Albina Romaneasca”, editata de Gheorghe Asachi, la Iasi, incepand cu 1 iunie.

1. Analiza pietei

1.1 Identificarea pietei, descrierea pietei

În viziunea modernă, a face marketing înseamnă a acţiona pe piaţă, dezvoltând produse şi servicii şi distribuindu-le acolo unde este nevoie de ele şi acelora care le aşteaptă şi au cu ce plăti.

În acest sens firmele intră pe piaţă într-un mod creativ, productiv şi profitabil, iar marketingul urmăreşte cunoaşterea pieţei potenţiale actuale.

Piaţa reprezintă categoria economică a producţiei de mărfuri în care îşi găseşte expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitate organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară.Formele particulare ale pieţei sunt:

- piaţa de referinţă semnificând piaţa produsului unind consumatorii şi utilizatorii unui produs, fără a conta originea sau marca acestuia;

- piaţa firmei este reprezentată prin cota de piaţa care se referă la acea parte a produsului prin care producătorul vinde în nume propriu, în interes propriu, şi sub marcă proprie.

In ceea ce priveste functiile presei in relatia cu politicul, noi consideram ca mass-media si-a extins capacitatile de influentare in mod exponential cu masificarea comunicarii (care a dus la democratizarea informatiei). Prin urmare: presa se constituie intr-un supraveghetor al vietii politice, concentrand atentia publica asupra unor institutii, personalitati sau eveniment si sanctionand abaterile de la norme; presa ofera legitimitate sociala mesajului politic, prin aducerea sa in atentie publica, ceea ce obliga mediul politic sa se supuna regulilor de colaborare cu mass-media; presa interpeteaza mesajul sau evenimentul politic aducand in atentie numai acele elemente pe care le considera relevante, ceea ce poate duce la deformari intentionate; o functie importanta a presei este socializarea, care se realizeaza prin prezentarea realitatilor in termenii antitezei, fara nuante.

1.2 Segmentarea pietei

Piaţa este un conglomerat. Ea este alcătuită din consumatori diferiţi sub aspectul veniturilor, ocupaţiei, nivelului de educaţie, vârstei, sexului, etniei, gusturilor, al stilului de viaţă, al tipului de personalitate şi al multor altor variabile.

Segmentarea pieţei înseamnă împărţirea ei în grupe de cumpărători omogeni atât prin caracteristicile lor manifeste, cât şi prin mentalitatea lor de cumpărare.

Firmele diferă semnificativ în funcţie de capacitatea de a servi diferite segmente de piaţă. Decât să încerce să concureze pe o piaţă întreagă, uneori împotriva unor concurenţi mai autentici, fiecare firmă trebuie să identifice partea de piaţă pe care o poate servi cel mai bine. Segmentarea este astfel un compromis între presupunerea greşită conform căreia toţi oamenii sunt identici şi cea neeconomică potrivit căreia pentru fiecare persoană este nevoie de un efort special de marketing.

Deoarece cumpărătorii au nevoi şi dorinţe unice, fiecare cumpărător reprezintă în mod potenţial o piaţă separată. În mod ideal, un ofertant ar putea să elaboreze un program de marketing pentru fiecare cumpărător.

Prin segmentarea pieţei urmărim folosirea mai eficientă a resurselor de marketing prin orietarea eforturilor pe anumite segmente de cumpărători.În practica de marketing pot fi utilizate mai multe criterii de segmentare a pieţei cum ar fi: criterii geografice, socio-demografice, psihologice, de comportament, economice