Promovarea serviciilor turistice - componentă determinantă a politicii de marketing turistic stațiunea Durău

INTRODUCERE

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent.

De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice

externă pentru România.

Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea,

relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi

competitive pe piaţa turistică.

Lucrarea intitulata “ Promovarea ofertei de servicii turistice a statiunii Durău”, abordeaza doua probleme: direcţii în cadrul politicii de promovare a serviciilor staţiunii Durău şi elaborarea unei campanii de promovare în acest sens.

Începe cu prezentarea câtorva noţiuni teoretice despre obiectivele promovării in marketingul turistic in general şi anume definiţia şi concepul de marketing, promovarea vânzarilor şi rolul acestora în marketingul turistic şi mixul promoţional – instrumentele şi rolul acestora.

Apoi, este realizată o analiză în detaliu a situaţiei existente în staţiunea Durău – în ceea ce priveşte potenţialul turistic natural şi antropic, rezervaţii naturale, cadrul socio-economic, infrastructura, cererea de servicii turistice, baza tehnico-materială.

Capitolul al treilea punctează direcţiile în cadrul politicii de promovare a imaginii staţiunii Durău şi începe cu Hotarare de Guvern privind aprobarea Programului de marketing şi promovare turistică şi a Programului de dezvoltare a produselor turistice. Urmează detalierea activitaţii de publicitate şi rolul acesteia în promovarea ofertei de servicii turistice, relaţii publice, promovarea vânzărilor şi forţele de vânzare.

În final, se propune elaborarea unei campanii de promovare a serviciilor tursitice din staţiunea Durău. Se impun astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice a staţiunilor turistice şi crearea de produse turistice noi, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare.

CAPITOLUL I

Promovarea serviciilor turistice-componentă determinantă a politicii de marketing turistic

1.1 Esenţa marketingului

Marketingul de bază se ocupă de piaţă, de schimb. Primul şoc al vechilor relaţii comerciale (târguri) îl reprezintă era industrială, când producţia a atins cote imense. Astfel, s-a ridicat problema distribuţiei de masă datorită creşterii mărimii pieţei. Acest lucru a semnalat necesitatea apariţiei marketingului. În privinţa apariţiei marketingului există numeroase controverse. Marketing înseamnă vânzare şi publicitate (promovare). Chiar dacă revoluţia industrială a avut loc în U.K., marketingul nu a apărut aici, ci în sec XX în SUA, pentru că societatea americană nu a copiat pe nimeni, au dispus de numeroşi întreprinzători şi au pus un mare accent pe progresul tehnic. Progresele din sfera producţiei au apărut şi în sfera distribuţiei. Marketingul a apărut sub aspectul unor numeroşi factori: apariţia stării de abundenţă, apariţia producţiei de masă, procesele sociale (urbanizare, creşterea gradului de risc), dinamismul economico-social contemporan. Marketingul a apărut mai întâi pe planul practic şi apoi s-a început teoretizarea acestuia.

1.2 Conceptul de marketing

Termenul de marketing, de origine anglo-saxona (provine de la verbul “to market”= a desfăşura tranzacţii de piaţă, a cumpăra şi a vinde), a apărut pentru prima dată în anul 1902 în Buletinul Universitaţii Michigan, care, descriind obiectivul unui curs universitar privind distribuţia produselor, foloseşte expresia: “…diferite metode de marketing a bunurilor” .

Prima definiţie a fost dată în 1937 de A.M.A. (American Marketing Asociation). Astfel, marketingul vizează realizarea activităţii economice care generează fluxul de bunuri şi servicii de la producător la consumatorul final.

Trebuie reţinute 4 aspecte:

- marketingul se referă la un complex câmp de activităţi;

- are sub incidenţa sa atât bunuri cât şi servicii;

- urmăreşte să orienteze fluxul de mărfuri până la purtătorii cererii;

- se referă atât la destinatarii mărfurilor cât şi la expeditorii mărfurilor;

S-a încercat apoi să se formuleze definiţii mult mai complexe. Astfel, avem de reţinut 3 definiţii:

1. William Stanton din SUA a elaborat în 1960 următoarea definiţie: marketingul este un întreg sistem de activităţi economice referitoare la programare, stabilire preţuri, promovare menite să satisfacă cerinţele consumatorilor actuali. Acum activităţile economice sunt privite ca un sistem înlănţuit; arată obiectivul final al marketingului, însă nu este arătat obiectivul economic al marketingului.

2. Mc Carthy (SUA)

3. Philip Kotler - părintele marketingului modern - a dat 2 definiţii marketingului:

I. marketingul se referă la activitatea umană, făcut pentru satisfacerea cerinţelor şi nevoilor prin intermediul schimbului;

II. marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar prin crearea,oferirea şi schimbul de produse. Prin acest proces organizaţiile se racordează la piaţă în mod creativ,productiv şi profitabil.

Au urmat şi alţi autori, precum şi englezul Michael Baker care a continuat ideea lui Kotler: marketingul are atât o funcţie managerială cât şi o funcţie economică. Tot el a introdus marketingul real care are 4 trăsături:

- porneşte de la consumator;

- are o viziune de perspectivă;

- face necesară utilizarea deplină a tuturor resurselor întreprinderii;

- implică eforturi continue de inovaţie.

Pot fi reţinute şi opiniile lui: Denner (marketingul presupune analiza permanentă a cererii, cât şi stabilirea şi punerea în funcţiune a mijloacelor de satisfacere ale acesteia cu un profit cât mai rezonabil) şi a lui Adăscăliţei (ştiinţa luptei pentru reuşita în afaceri=marketing).