Promovarea și Distribuția Turismului prin Internet

CAPITOLUL I

DESCRIEREA PIEŢEI TURISMULUI

Factorii economici exteriori au făcut ca în ultimii zece ani piaţa românească a turismului să se caracterizeze printr-o mare recesiune, fapt relevat şi de ultimele sondaje de opinie în rândul populaţiei. Începând cu anul 1989 turismul românesc a suferit numeroase schimbări, astfel ca începând cu acest an hotelurile au început să fie din ce în ce mai puţin populate, iar lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost. La aceasta a contribuit scăderea nivelului de trai şi al puterii de cumpărare a celor mai mulţi români.

În următorii câţiva ani în care indicatorii economici au continuat să scadă şi oamenii de rând să o duca din ce în ce mai greu, a apărut totuşi o clasă de mici întreprinzători care prin desfăşurarea unor activităţi economice au început să înregistreze profit, şi deci sa-şi permită un concediu de odihna într-o staţiune. Cum România ieşise de curând de sub un regim totalitar a existat dorinţa de a “ieşi afara”, prin afara înţelegând ţările din apropiere (Grecia, Turcia, Bulgaria, Ungaria), în afara de acest aspect a mai existat şi o tendinţa de continuă scădere a numărului de turişti autohtoni din staţiunile române.

In aceste condiţii turismul nu a mai adus profit fiind la un pas de a deveni o gaura neagra a bugetului. Statul care încă mai deţinea majoritatea în consiliile de administraţie a diverselor societăţi de turism nu a avut bani să mai investească în modernizarea şi întreţinerea hotelurilor, vilelor şi a staţiunilor în general, astfel încât totul a intrat în stare de conservare şi de cele mai multe ori conservarea a însemnat distrugere. Ca urmare lucrurile au mers din ce în ce mai prost şi aproape nici un străin nu mai era atras de staţiunile tarii, iar lucru cel mai grav era ca turiştii românii care de la an la an erau mai putini la număr, nu puteau sa-şi mai permită un concediu.

Odată cu privatizarea staţiunilor şi concesionarea hotelurilor, lucrurile au început să se schimbe în mai bine, dar standardele “noastre” erau net inferioare în comparaţie cu cele internaţionale. Totuşi lumea continua să meargă vara la mare hotelurile funcţionând la capacitate de peste 40%. După 1992 pentru turismul naţional în formula sa clasica a apărut un mare competitor, agroturismul. Familiile de ţărani care doreau un venit suplimentar s-au organizat într-o asociaţie care sa-i reprezinte şi să le asigure un venit mai mare. Turiştii au fost deosebit de receptivi la aceasta noua oportunitate pentru ca le răspundea exact nevoilor; era o forma organizata de turism, cu o larga acoperire si cel mai important la preturi nu deloc piperate. Astfel pe lângă deschiderea graniţelor, care i-a atras pe cei mai înstăriţi dintre români, cei mai nevoiaşi aveau acum o alternativa. Fosta reţea naţionala de turism ce deţinea monopolul a intrat într-o mare criza, pentru ca acum existau alternative. Cu excepţia hotelurilor de la mare, nimeni nu mai era încântat de a petrece o vacanta într-o staţiune la hotel.

În aceste condiţii a fost necesara privatizarea sau concesionarea spatiilor de cazare sau a unor staţiuni întregi pentru a putea salva situaţia, numai ca în cele mai multe cazuri cei care au cumpărat aceste “perle ale turismului” au aşteptat profitul fără a investi nimic în afara de suma iniţială. Abia în ultimii doi ani hotelurile si vilele au fost recondiţionate sau îmbunătăţite astfel încât să ajungă la standardele României din 1989, care oricum erau inferioare celor vest europene sau chiar central europene.

Apreciem ca momentul scoaterii României de pe lista tarilor ce au nevoie de viza pentru spaţiul Schengen, va marca în doua feluri turismul naţional. În primul rând pe termen scurt se va constata o creştere (de pana la 5 %) în rândul turiştilor care vor prefera străinătatea, iar în al doilea rând, pe termen lung, odată cu intrarea în UE, va creste numărul turiştilor străini.

1.1 Conţinutul activităţilor promoţionale

Activitatea promoţională este o componenta a mix-ului de marketing având drept obiect transmiterea mediul extern al unei firme, către piaţa si consumatori a informaţiilor privind produsele si serviciile pe care le realizează întreprinderea, caracteristicile si avantajele lor.

Activitatea promoţională reprezintă un sistem deschis si coerent de comunicare între producători si comercianţi pe de o parte, consumatorii si utilizatorii pe de alta parte.

Sistemul de comunicare al unei firme are un dublu scop si anume: să informeze si să stimuleze consumatorii în legătură cu vânzarea produselor si serviciilor si să determine totodată o serie de modificări favorabile în mentalitatea si obiceiurile de consum ale acestora.

Pentru întărirea imaginii si a prestigiului produselor si serviciilor pe care le realizează întreprinderea, sursele de comunicare trebuie să răspundă unor cerinţe absolut obligatorii si anume:

1. să fie suficienţi de puternici, respectiv să prezinte autoritatea necesara fata de consumatorul vizat;

2. să fie atrăgătoare, respectiv să fie uşor selectate din multitudinea de informaţii şi comunicaţii;

3. să fie credibile, adică să corespunda sistemelor de valori al destinatarului.

Sistemul de comunicare prin care firma pune în circulaţie o idee, o reformă este format din:

• sursele de informaţii care pot fi date de întreprinderea însăşi;

• un mesaj, o idee, o informaţie;

• un canal de difuzare, respectiv suportul mesajului;

• un destinatar care poate fi un client intern sau un client extern în raport de specificul şi destinaţia produsului.