Protecția Consumatorilor în România și pe Plan Mondial

CAPITOLUL 1

Rolul şi locul consumatorului în activitatea comercială

Economia de piaţă reprezintă o formă a economiei care lasă mecanismelor naturale de adaptare, grija asigurării echilibrului permanent al ofertei şi cererii, comportamentul fiecăruia dintre agenţii economici fiind continuu transformat potrivit propriului interes, statul putând interveni doar pentru asigurarea liberei concurenţe sau în alte cazuri considerate speciale. Mai putem spune că economia de piaţă, poate asigura coerenţele necesare într-o societate prin jocul preţurilor, deciziilor de producţie şi alegere a consumatorilor, orientarea investiţiilor productive spre producţii necesare şi rentabile, realizând în acelaşi timp, echilibrul şi adaptările necesare în societate potrivit exigenţelor de funcţionare corectă a mecanismului adoptat.

Potrivit părerilor mai multor specialişti, la baza sistemului global de funcţionare a economiei stă mecanismul pieţei.

Mecanismul pieţei are în vedere un sistem de relaţii generale şi particulare, astfel implementate şi angrenate între ele, încât elementele sistemului, ca agenţi de transmisie, de la condiţiile cadru către structurile componente, antrenează acţiunea acestora, generând schimburi de activităţi, acte de piaţă şi o largă gamă de rezultate.

Pentru ca mecanismul de piaţă să poată funcţiona, trebuie să existe concurenţă între ofertanţi şi competiţie între cumpărători, dar pe lîngă aceste două fenomene, între ofertanţi şi cumpărători trebuie asigurată o confruntare loială. La baza acestei confruntări loiale stau legile cererii şi ofertei.

În cadrul acestui mecanism îşi au locul şi consumatorii.

Dar pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba trebuie să definim, înainte de toate, conceptul de consumator.

Putem spune deci că prin consumator înţelegem: persoană fizică care dobândeşte, utilizează ori consumă, ca destinatar final produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia. Această definiţie a consumatorului este dată de Guvernul României prin Ordonanţa Guvernului nr.21/1992.

1.1 Conceptul de consumator

După cum spuneam anterior conform Givernului României prin Ordonanaţa sa nr.81/1992, consumatorul este persoana fizică care dobândeşte, utilizează ori consumă, ca destinatar final produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia.

După această definiţie putem spune că există două pieţe cumpărătoare, şi anume:

- Pieţele constituite din consumatorii şi utilizatorii finali

- Pieţele alcătuite din consumatorii intermediari sau industriali, precum şi de revânzători, adică organizaţii comerciale sau comercianţi propriu-zişi.

La aceste două categorii de pieţe poate fi adăugată şi piaţa formată din organizaţiiile şi instituţiile ce achiziţionează bunuri şi servicii pentru propriile lor nevoi.

Putem afirma pe baza celor spuse anterior, utilizatorii finali, respectiv consumatorii reprezintă segmentul cel mai important din cadrul pieţei. Aceştia pot fi actuali, efectivi sau potenţiali, consumatorul final reunind diferitele categorii de populaţie care, pentru satisfacerea anumitor nevoi sau trebuinţe apelează la cumpărarea de bunuri de consum şi servicii. Piaţa consumatorilor finali este foarte mare, în ea fiind incluse milioanele de persoane şi familiile acestora, cu nevoile, dorinţele şi preferinţele lor, dar mai ales cu puterea lor de cumpărare, organizaţiile, instituţiile administraţiei de stat ce cumpără produse sau servicii pentru satisfacerea unor anumite nevoi proprii şi nu pentru prelucrare sau utilizare productivă şi nici pentru revânzare aşa cum se întâmplă în cazul organizaţiilor comerciale sau comercianţilor. Prin urmare consumatorul final trebuie considerat orice subiect economic al cărui comportament este îndreptat spre satisfacerea necesităţilor individuale.