Protecția consumatorului cu privire la consumul de ciocolată

CAPITOLUL 1

1.1 Istoria ciocolatei.

Milioane de persoane îndrăgesc foarte mult ciocolata însă doar câţiva au idee despre locul din care provine, despre modul în care este făcută sau de faptul că are propria sa istorie.

Arborele de cacao a fost descoperit în urmă cu mai bine de 2000 de ani in pădurile tropicale din continentul american. Păstăile acestui tip de arbore conţin seminţe ce sunt procesate pentru a obţine pudra de cacao. Aceasta este folosită în producerea ciocolatei.

Istoria ciocolatei începe încă din 250-900 I.H., când maiaşii utilizau arborii de cacao, pe care i-au adus din pădurile tropicale, pentru a-i cultiva. Ei recoltau, fermentau, prăjeau şi măcinau seminţele de cacao pentru a le transforma într-o pastă.

Această pastă era amestecată cu apă, ardei iuţi şi făină de porumb pentru a crea o băutură spumoasă şi condimentată de ciocolată.

În cultura Maya, populaţia avea dreptul să bea ciocolata doar la ocazii; în rest, această băutură era destinată folosirii doar de către regi. Însă, în cultura Aztecă, doar preoţii, militarii, conducătorii şi comercianţii foarte înstăriţi aveau dreptul să utilizeze această licoare regală.

Totodată, ciocolata a reprezentat un element foarte important al spiritualităţii acestor două culturi, maiasă şi aztecă. Boabele de cacao erau oferite de către marii preoţi drept ofrande pentru zei, iar în timpul ceremoniilor religioase era servită băutura de ciocolată.

Boabele de cacao au ajuns pentru prima dată în Europa în anul 1521, atunci când Mexicul a fost cucerit de către spanioli. Deoarece a devenit, în timp, un produs de export foarte scump, ciocolata a mai rămas încă 300 de ani de atunci băutura celor bogaţi.

Când au adus ciocolata în ţară, spaniolii au început să-i modifice compoziţia. Prin încercarea lor de a scăpa de gustul puternic amar, aceştia au adăugat scorţişoară şi zahăr băuturii. Ciocolata îndulcită a devenit în scurt timp cel mai mare capriciu al continentului. Spaniolii au ţinut încă 100 de ani secretul ciocolatei.

Când a reuşit să ajungă în toată Europa, ciocolata a devenit produs de lux. În Franţa, datorită costului foarte ridicat al importului de zahăr şi cacao, ciocolata era interzisă, fiind consumată doar la curtea regelui.

Dezvoltarea exportului de cacao a produs schimbări diferite pe continente diferite. Dacă în Europa capetele încoronate comandau noi tipuri de seturi de porţelan şi argint, special concepute pentru a bea ciocolata, în America Latină deja erau create colonii de sclavi pentru a munci plantaţiile de arbori de cacao.

Către sfârşitul secolului al 17-lea, ciocolata îşi face apariţia în Germania. Politica de restricţionare a produselor străine îl conduce pe Frederick I de Prusia să impună taxe pe ciocolată în 1704. Cine îşi permitea un asemenea lux trebuia să plătească doi taleri pentru un permis special.

Cafenelele din Florenţa şi Veneţia oferă clienţilor o ciocolată a cărei reputaţie ajunge departe de graniţele ţării. Fabricanţii italieni de ciocolată, bine pregătiţi în arta ciocolateriei, sunt bine văzuţi în Franţa, Germania şi Elveţia.

Din anul 1800, odată cu dezvoltarea tehnologiei şi cu Revoluţia Industrială, procesul de producere al ciocolatei a suferit schimbări majore. Inventarea de maşini industriale pentru măcinat boabele de cacao şi pentru crearea amestecului de ciocolată a făcut ca acest produs să nu mai fie consumat doar în stare lichidă, ci şi în cea solidă, sub formă de tablete.

Dezvoltarea tehnologică nu a adus însă şi modificări în procesul de creştere şi recoltare a boabelor de cacao. Chiar şi în prezent se folosesc exact aceleaşi proceduri ca acum 2000 de ani. Boabele de cacao sunt recoltate, fermentate, uscate, curăţate şi măcinate, acţiuni desfăşurate în mare parte manual.