Publicitate și reclamă

Marketingul este o ştiinţă tânără. A apărut la începutul secolului XX, deşi anumite tehnici de marketing se regăsesc în istoria omenirii (exemplu: afişele).

Apărut către sfârşitul perioadei revoluţiei industriale, in prima fază de dezvoltare a marketingu-lui, preocupările specialiştilor s-au axat mai întâi pe probleme de principiu, ulterior aceste preocupări au fost orientate spre dezvoltarea instrumentelor metodicii, iar astăzi se pune problema introducerii marketing-ului ca politică a întreprinderii, generalizată la toate domeniile activităţii desfăşurate.

Înainte şi după cel de al doilea război mondial, întreprinderile produceau bunuri a căror cerere era superioară ofertei, în cele mai multe cazuri consumatorul nu avea posibilitatea să aleagă, problema principală a întreprinderii fiind de a şti să producă bine: a fost etapa economiei de producţie.

În primii 30 de ani accentul cădea pe produs („un produs bun se vindea de la sine”). În anii 40 şi 50 marketingul se baza pe vânzări, ceea ce a dus la dezvoltarea tehnicilor de vânzări, numindu-se astfel marketing de vânzare. La sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial pe piaţa americană a apărut următoarea situaţie: economia de război s-a reconstituit spre bunuri de consum (aşa cum în timpul războiului fabricile produceau avioane într-un timp record, la fel după terminarea acestuia produceau la fel de repede televizoare, de exemplu). S-a dezvoltat apoi orientarea spre consumator – un consumator mulţumit înseamnă un profit mai mare. Apare apoi orientarea pe relaţiile dintre vânzător şi consumator, aceasta a apărut în ultimii 10-15 ani.

După anii ‘60, oferta a devenit aproape egală cu producţia. Problema întreprinderii era de a şti să vândă: a fost etapa economiei de distribuţie. Întreprinderile au considerat că marketingul consta în a exercita o presiune asupra pieţei (forţa de vânzare, publicitate, promovare, marketing direct).

În anii ‘70-’80, oferta a devenit superioară cererii. Consumatorul avea de unde alege între mai multe produse ce îndeplineau aceeaşi funcţie; problema principală a întreprinderii era de a şti ce să producă pentru a satisface mai bine pe consumator: a fost etapa economiei de piaţă. Întreprinderile şi-au dezvoltat serviciile de studiere a pieţei.

În prezent, datorită presiunii consumerismului, legile, reglementările devin din ce în ce mai importante. Problema întreprinderii este de a şti dacă ea are dreptul de a vinde şi în ce condiţii : este etapa economiei mediului. Întreprinderea are grijă de a ţine seama de dorinţele publicului.

Consumatorul este suveran; în virtutea acestui principiu, consumatorul nu este un “pion negânditor” care să fie manipulat pentru a cumpăra orice îi oferă comerciantul convingator. De regulă, comportamentul consumatorului este hotărât şi este orientat spre un scop. Produsele sau serviciile sunt acceptate sau respinse pe baza extinderii la care ele sunt percepute ca fiind relevante pentru nevoile şi stilul de viaţă propriu. Altfel spus, este posibil ca individul să ignore şi să zădărnicească toate eforturile de promovare făcute de marketig.

1. Publicitate si reclama

Deschidem radioul - auzim o reclama.

Ne uitam la televizor- programul este intrerupt de reclame.

Ne verificam casuta postala- gasim fluturasi si pliante cu reclame.

Rasfoim un ziar- gasim pagini cu reclame.

Conducem masina- vedem de-a lungul drumului panouri publicitare.

Cautam refugiu intr-o sala de cinema- inainte de a incepe filmul pe ecran apar reclame.

Ne plimbam printr-un magazin- la orice stand sunt afisate reclame.

In fiecare zi, pe parcursul intregii zile, cei ce vor sa vanda ceva intra in competitie pentru a capta atentia publicului. Datorita omniprezentei mass-media in societatea noastra se estimeaza ca o persoana intalneste zilnic aproximativ 2000 reclame.

Totusi nu sunt “absorbite” decat o parte din aceste mesaje cu care suntem bombardati. Ne putem uita “fara sa vedem” de fapt reclama TV, putem asculta “fara sa auzim” spotul radio, trecem pe langa reclamele tiparite fara sa le acordam atentie. Oricum, o mare parte din aceste reclame le vedem, auzim, citim totusi.

Mediul in care traim este “scufundat” in reclame. Astfel mesajele publicitare ne afecteaza modul nostru de viata. Asta pentru ca publicitatea nu este doar o forta economica ci si o forta culturala- o forta care influenteaza valorile noastre si calitatea vietii noastre.