Raport de Țară Turcia

Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămăşiţele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul al 11-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forţă importantă în regiune. În secolul al 16-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est şi Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărţirea imperiului prin Tratatul de la Sévres. Cu sprijinul aliaţilor, Grecia a invadat şi ocupat oraşul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai, 1919 a fost iniţiată o mişcare naţionalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk Paşa, un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Paşa a încercat revocarea termenilor tratatului semnaţi de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societăţii turceşti, în ceea ce a devenit războiul turc de independenţă (în turcă: Kurtuluş Savaşı).

La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupaţie ale Antantei au fost învinse şi ţara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) şi a devenit primul preşedinte al ţării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.

MEDIUL NATURAL

Datoritã poziţiei sale geografice între Europa şi Asia şi între trei mãri, Turcia a fost o rãscruce istoricã, patria şi câmpul de luptã a mai multor mari civilizaţii şi un centru de comerţ.

Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică Istanbul rămâne centrul financiar, economic şi cultural al ţării.

Suprafaţa: totală: 780.580 km pătraţi

terestră: 770.760 km pătraţi

apă: 9.820 km pătraţi

Harta Turciei

Poziţia geografică: în Sud-estul Europei şi sud-vestul Asiei

Turcia este o ţară întinsă pe două continente: 97% din suprafaţa ţării se află în Asia (Anatolia) şi 3% în Europa (peninsula Balcanică).

Vecinii: Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia şi Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia şi Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; şi Irak şi Siria la sud.

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord şi Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice şi istorice.

Turcia poate fi împărţită în şapte regiuni geografice: Thrace şi litoralul Mării Marmara; regiunea Mării Egee şi a Mării Mediterane; regiunea Mării Negre şi vestul Anatoliei; platoul central al Anatoliei; zonele înalte din est şi sud-estul Anatoliei.

Thrace şi litoralul Mării Marmara sunt regiuni bine irigate şi mai mult de un sfert sunt cultivate.

Litoralul Mării Egee şi regiunea Mediteraneană sunt înguste şi deluroase şi doar o cincime este arabil. Spre est, o mare parte din cultura de bumbac a Turciei creşte în Çukurova, o câmpie conectată cu interiorul prin Munţii Taurus cu o trecătoare cunoscută din antichitate ca Porţile Ciliciene.

Litoralul Mării Negre se ridică direct din apă la înălţimea Munţilor Pontici. Pantele sunt abrupte şi doar 16% din această suprafaţă este cultivată.

Platoul central al Anatoliei, cea mai întinsă regiune geografică din Turcia, este înconjurat în fiecare parte de munţi, cel mai înalt punct fiind vârful muntelui Erciyes (3916 m); 28% din această regiune este cultivată.

Cu toate că Turcia este situată geografic într-un loc în care condiţiile climaterice sunt mai de grabă temperate, natura diversă a reliefului, în special munţii care se întind de-a lungul coastelor, duce la diferenţe semnificative între condiţiile climaterice ale diferitelor regiuni. În vreme ce zonele de coastă se bucură de un climat mai blând, platoul interior al Anatoliei are parte de extreme: veri toride şi ierni reci, cu precipitaţii scăzute. Peisajul este colorat şi divers, cu forme variind de la munţi acoperiţi de zăpadă, până la păduri de stejar şi pini; de la întinse câmpii verzi, până la lacuri mari.