Rebrending - Braiconf

CAPITOL 1

Piata de textile din Romania

1. 1. Situatia pietei de textile din Romania

Daca inainte romanii erau obisnuiti sa selecteze articolele vestimentare doar dupa pret si durabilitate, mai nou ei privesc confectiile ca pe o reflectare a personalitatii lor, un element care ii poate face mai interesanti. Procentul celor care isi cumpara haine doar pentru ca sunt moderne si pentru a fi in pas cu moda este in continua crestere pe piata romaneasca. In ceea ce priveste moda magazinele joaca un rol foarte important si anume acela de educator. In tarile dezvoltate ale lumii, cine doreste sa se imbrace in permanenta in pas cu moda viziteaza magazinele. Ca urmare magazinele sunt privite ca furnizori de look vestimentar in permanenta actualizat aducand o gama variata de noutati. Aceasta imagine a magazinelor este insa destul de dificil de aplicat pe piata romaneasca intrucat comerciantii nu sunt dispusi sa-si asume riscul de a inova, de a aduce pe piata produse noi. Argumentul este extrem de simplu: nu doresc sa riste din diverse motive, unul dintre motive fiind costurile de inchiriere a spatiului comercial. Cei mai multi incearca sa vanda in continuare ce au vandut foarte bine.

In ceea ce priveste piata romaneasca a camasilor se poate spune ca acesta nu respecta nici un fel de ierarhii de calitate sau pret. Exista produse proaste care se vand la preturi mari si produse de buna calitate care ajung sa se vanda la preturi mici. Camasile de calitate din Romania sunt, in principal, cele produse de fabricile din tara.

Camasile importate sunt de regula chinezesti si sunt atat de proste incat nu pot face concurenta producatorilor autohtoni, decat cel mult la pret. Preturile mici practicate de catre comerciantii chinezi isi au radacinile in modul in care sunt introduse pe piata (fara nici un fel de taxe). Astfel aceste importuri reprezinta un pericol atat pentru producatorii interni, cat si pentru consumatori. Consumatorii nu stiu ce cumpara si nu pot fi protejati. Pe langa comerciantii chinezi un alt pericol il reprezinta importurile de camasi second-hand. Concurenta directa se remarca la design, intrucat acestea sunt mai actuale decat ce se gaseste pe piata romaneasca, gradul de uzura este de multe ori foarte mic, iar din punct de vedere al calitatii sunt superioare celor realizate de unii producatori.Pretul este foarte bun, fapt care face ca acestea sa fie vandute.

In orasele mari ale tarii a existat, pana la Revolutie, cate o fabrica mare de confectii. Incepand cu anii '90, in jurul ei au inceput sa apara fabrici mici cu acelasi profil. Fabrica mare a fost sursa dominanta de formare a acestor "firme fiice". Pentru dezvoltarea industriei de profil locale, e foarte important ca fabrica mare sa aiba o atitudine normala fata de noii intrati pe piata, si care nu trebuie priviti ca fiind concurentii ei. Un exemplu elocvent se regaseste in Braila, unde fabrica mare BRAICONF a fost toleranta fata de formarea acestor fabrici mici, explicandu-se astfel numarul mare de producatori de camasi din acest oras. Nu la fel se prezinta situatia si in alte orase din Romania. Fabricile mari nu incurajeaza aparitia acestor fabrici nou-aparute. Acolo este si o atitudine retrograda fata de initiativa privata.

Atitudinea permisiva a fabricilor mari se reflecta in faptul ca nu au avut nici un fel de ranchiuna fata de oamenii care au plecat din fabrica si si-au dezvoltat propria firma. Un om angajat la o firma costa foarte mult, pentru ca se investeste in pregatirea lui. Un proaspat angajat porneste cu productivitate de 10% din productivitatea unui muncitor normal, dupa care pregatirea lui poate dura luni de zile. In lunile de pregatire, el produce mai putin decat primeste. Aceasta migratie a fortei de lucru este un fenomen negativ, dar in momentul in care vin oameni calificati ei trebuie angajati. Daca se intorc oameni buni, ei stiu deja ce au de facut si de a doua zi au o productivitate de 100%. Un alt aspect important al pietei romanesti este acela ca multi producatori mari de camasi nu sunt foarte interesati sa vanda pe piata interna, pentru ca puterea de cumparare este foarte scazuta, astfel incat lucreaza aproape 100% din productie in sistem lohn.

Desi in Romania exista multe firme care produc aproape toate tipurile de confectii, acelasi lucru nu il putem afirma si despre camasari. Acestia se specializeaza doar pe producerea de camasi. Acesta constituie atat un avantaj cat si un dezavantaj. Este un avantaj pentru ca ofera o calitate buna si nu au concurenta in ceilalti. Dezavantajul consta in faptul ca, datorita acestei specializari stricte, ei nu pot sa caute comenzi pe toata piata, ci au un segment de piata bine delimitat. Camasa reprezinta in limbajul de specialitate mecanica fina a confectiilor, in sensul ca desi pare a fi un produs simplu, realitatea sta cu totul altfel. Produsul trebuie executat impecabil si foarte exact. Doi milimetri la guler sau la manseta pot compromite camasa total, in timp ce la o confectie grea nu se observa. Pentru producerea unei camasi simple in sistem lohn, producatorul este platit cu o suma cuprinsa intre un dolar si trei dolari.

Pretul variaza in functie de complexitatea executiei si de calitate.

Marii producatori de camasi sunt obligati sa lucreze in sistem lohn, pentru ca nu au alta posibilitate. Daca alegi varianta de a lucra cu materii prime romanesti, asta ar presupune ca industria textila din spate sa faca fata cerintelor de pe piata externa, ceea ce, la noi, din diferite motive, nu se intampla.

Investitiile din industria textila sunt foarte mari si in toate tarile dezvoltate industria e ajutata cumva si de catre stat prin tot felul de subventii, pentru ca e o industrie care ocupa o forta de munca importanta. Textilele sunt pe primul loc la exporturile din Romania ceea ce face din piata de textile din Romania un sector cu un statut cat de cat privilegiat.