Reglare și Autoreglare în Economia cu Piață Concurențială

1. ORIENTARE, PREVIZIONARE SI POLITICA ECONOMICA

1.1. MECANISME DE REGLARE A ECONOMIEI NATIONALE

Economia nationala este un sistem cibernetic, prin urmare un sistem complex, dinamic si cu autoreglare, ce poate fi definit prin interactiunea dintre structura, comportament si functionalitate. Astfel ca reglarea macroeconomica presupune atât autoreglarea care se realizeaza în cadrul fiecarui sistem cibernetic cât si reglarea pe care o efectueaza statul si agentii economici cu ajutorul pârghiilor economice de care dispun. Prin urmare, nu aceeasi situatie este sa reglezi o economie stabila, aflata într-un echilibru relativ cu reglarea unei economii în tranzitie, careia îi sunt specifice o multime de dezechilibre, cum este spre exemplu economia tarii noastre la începutul secolului XXI.

În cadrul structurii sistemului economiei nationale, rolul central în activitatea de reglare revine agentilor economici, deoarece activitatea lor conditioneaza întregul proces al cresterii economice si evolutia tuturor componentelor sale. Pe de alta parte guvernul (statul) va trebui sa tina pulsul natiunii si sa se preocupe numai de problemele economice si sociale pe care agentii economici nu le pot solutiona sau da solutii corespunzatoare.

Rezulta ca activitatea economica necesita un proces de reglare constienta, menit sa reduca amplitudinea oscilatiilor dintre cerere si oferta, sa puna de acord diversele categorii de interese, sa preîntâmpine pe cât posibil evenimentele perturbatoare sau sa ofere remedii când acestea nu au putut fi evitate.

Procesul de reglare economica se concretizeaza în stabilirea unui cadru legislativ favorabil în folosirea unor pârghii economico-financiare, precum si a unor previziuni, prin care se anticipeaza si se orienteaza activitatea umana, pe diferitele trepte ale societatii, la nivelul firmelor, localitatilor, zonelor, al ramurilor si sectoarelor economice precum si la nivel national, international si mondial.

Astfel ca statul nu poate privi în mod pasiv la problemele unor importante ramuri din economie, care slabesc pozitia propriei economii în confruntarea cu cerintele de viitor si cu concurenta internationala, având în vedere si fortele oculte care penetreaza în mod nefavorabil procesele economice si amplifica grav economia subterana.

În acelasi timp, pentru ca maximizarea avantajelor economice ale unor agenti economici importanti sa nu contravina avantajului economic al tarii, ca entitate nationala, este necesar ca statul sa intervina în mod oportun si benefic. Astfel, echilibrele spontane vor tinde spre echilibrele dorite de societate, ceea ce va conduce la minimizarea riscurilor si maximizarea avantajelor.

În aceste conditii statul intervine ca agent al procesului de reglare a economiei, în consens cu cerintele de autoreglare a acestuia prin mecanismul de piata.

Sunt cunoscute ca modalitati principale de implicare a statului în reglarea si orientarea economiei urmatoarele:

a) organizarea si manifestarea rolului statului de arbitru general pentru agentii economici, intervenind pe baza prevederilor legale, în atenuarea starilor conflictuale dintre diversele categorii de interese;

b) furnizarea de servicii colective celorlalti agenti economici, fara a li se solicita contraprestatii directe si imediate;

c) în special, în raporturile cu strainatatea, asumarea riscurilor unor activitati de garantare sau de stimulare a unor operatiuni financiar-bancare;

d) conceperea si aplicarea unor strategii si politici economico-sociale, cu caracter general, regional sau sectorial;

Principalele obiective si solutii ale strategiei si politicii economice aplicate de catre stat sunt concretizate în: marirea si micsorarea cererii de marfuri; marirea si micsorarea ofertei de marfuri; stimularea folosirii creditelor bancare; mentinerea sub control a procesului inflationist si a preturilor; anihilarea somajului.