Relația dintre logistică și funcția financiar-contabilă

I Continutul si importanta functiunii financiar-contabile pentru activitatea organizatiei

1. Continutul si specificul functiunii financiar-contabile

Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare desfasurarii normale a productiei, inregistrarea si evidenta in expresie valorica a activitatii economice din cadrul intreprinderii; urmareste utilizarea eficienta a resurselor, desfasurarea ritmica a activitatii, semnaleaza fenomenele care influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor etc.

Gestiunea financiar-contabila are implicatii in activitatea generala de gestiune, in asigurarea fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale, utilaje etc. Ea descrie circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitate si structuralitate. Obiectivul sau principal il constituie furnizarea de informatii sintetice privind pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare. Informatia contabila, pe langa o utilizare interna de catre management, este destinata utilizatorilor externi definiti de :investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si organele sale, precum si publicul.

Un rol important revine activitatilor ce tin de exercitarea functiunii financiar-contabile cu privire la contractarea creditelor in momentele potrivite pentru desfasurarea normala a productiei, folosirea judicioasa a disponibilitatilor banesti, incasarea creantelor, dimensionarea corecta a rezervelor etc.

Activitatile acestei functiuni se grupeaza in doua categorii:

a) activitatea financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare ale intreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin financiar, achitarea obligatiilor financiare, contractarea de credite si rambursarea lor etc.

b) acivitatea contabila, care asigura inregistrarea si evidenta veniturilor si cheltuielilor, a materialelor si a productiei, calculul costurilor si determinarea rezultatelor financiare finale, evidentierea modificarilor patrimoniale in volum si structura.

Functiunea financiar-contabila, prin complexitatea operatiunilor pe care le ocazioneaza, prin multiplele corelatii pe care le are cu toate celelalte functiuni ale intreprinderii, se concretizeaza ca o latura bine definita a gestiunii financiare a intreprinderii.

Importanta gestiunii financiare nu se margineste numai la sfera de activitate interna a intreprinderii. Procurarea si mai ales utilizarea fondurilor se realizeaza prin nesfârsitul lant al operatiunilor banesti. In acest sens, marea majoritate a fluxurilor banesti din economie este tranzitata de gestiunea financiara a intreprinderii.

In strânsa legatura cu celelalte functiuni ale intreprinderii, functiunea financiar-contabila are rolul de a asigura apararea, cresterea si consolidarea patrimoniului intreprinderii. In aceasta sfera se includ toate deciziile legate de realizarea investitiilor si finantarea acestora, evidenta productiei si a cheltuielilor, precum si repartizarea si utilizarea profitului realizat.

Activitatile principale care fac parte din sfera acestei functiuni sunt:

• Analiza financiara a intreprinderii in vederea diagnosticarii situatiei financiare. Pentru aceasta se utilizeaza informatiile de sinteza cuprinse in bilantul contabil si contul de rezultate;Previziunea financiara care, pe baza unor ipoteze referitoare la situatia economica generala, conduce la elaborarea unor planuri financiare pe termen mediu si lung, a bugetelor de venituri si cheltuieli specifice fiecarei activitati a intreprinderii;

• Fundamentarea deciziilor de investitii si de finantare a acestora astfel incât disponibilitatile banesti ale intreprinderii sa-si gaseasca cea mai rentabila utilizare in viitor;

• Asigurarea legaturii intreprinderii cu piata financiara si cu diferitele organisme ale acesteia, in vederea mobilizarii eventualelor capitaluri disponibile ale altor agenti economici pentru dezvoltarea si cresterea economica a intreprinderii;

• Gestionarea riguroasa a acivelor financiare ale intreprinderii, negocierea eventualelor credite, asigurarea unei capicitati de plata corespunzatoare desfasurarii ritmice a activitatilor de productie si comerciale;

• Realizarea politicii rezultatelor intreprinderii, repartizarea si utilizarea profitului net conform hotarârilor adunarii generale a actionarilor etc.

1.1 Evidenta contabila a intreprinderii

Structuri bilantiere

Unul din instrumentele financiare folosite in analiza financiar-contabila este bilantul contabil. Bilantul este un document contabil de sinteza care prezinta situatia existenta la un anumit moment ca rezultat al activitatii desfasurate in perioada precedenta si cuprinde inventarul resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise in pasiv, si al utilizarii acestora, inscrise in activ. Daca se inregistreaza un excedent al activului fata de pasiv, rezulta ca perioada respectiva s-a incheiat cu un profit a carui valoare se inscrie in pasivul bilantului; pentru situatia inversa se constata o pierdere consemnata in partea de activ. Bilantul trebuie sa fie intotdeauna echilibrat, aceasta echilibrare realizandu-se pe seama profitului sau a pierderilor.

Structuri de activ

Continutul activului(unitatii patrimoniale)este stabilit in baza a doua criterii : modul de valorificare si gradul de lichiditate ale bunurilor economice.

Modul de valorificare a bunurilor economice se refera la modul in care ele participa la procesul de productie, in care se consuma si isi transmit valoarea asupra produselor obtinute, inclusiv la felul in care se asigura reproductia lor. Astfel, bunurile economice utilizate intr-o unitate patrimoniala pot fi de doua categorii : unele care au o durata mare de functionare si care se consuma si se valorifica in mod treptat pe parcursul mai multor cicluri de exploatare si altele care se consuma dintr-o data si care trebuie reinnoite cu exemplare noi in fiecare ciclu de exploatare.

Prin lichiditate se are in vedere capacitatea fiecarui mijloc economic de a parcurge calea normala a ciclului de exploatare pana la transformarea lui in bani. Timpul necesar sau gradul de lichiditate este termenul in care un bun economic sau un drept poat fi transformat in bani lichizi in cursul circuitului lor.

Din punctul de vedere al criteriilor mentionate valorificarea si lichiditatea, se pot delimita urmatoarele structuri de activ : active fize si active circulante.

Activele fixe, numite si imobilizari sau active imobilizate, cuprind acele categorii de bunuri care au o existenta durabila in intreprindere si care nu se consuma la prima utilizare. In cadrul acestora se cuprind urmatoarele mase patrimoniale : imobilizari corporale, imobilizari necorporale si imobilizari financiare.