Rolul investițiilor în economie

Introducere

Privite la nivel macroeconomic, activităţile economice trec prin stări succesive de creştere, dezvoltare, stagnare, criză. Intensităţile cu care acestea se manifestă diferă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. Dinamica macroeconomiei poate fi cercetată prin utilizarea unor concepte specifice cum sunt : creşterea economică, expansiune şi recesiune, dezvoltare economică şi subdezvoltare social-economică, progres şi regres economic etc. În prezent, naţiunile consideră creşterea economică drept o expresie sintetică a şanselor pentru o viaţă mai bună şi de aceea reprezintă un obiectiv major de politică macroeconomică.

Cu privire la conţinutul creşterii economice s-au conturat opinii diferite, ce conduc la o diversitate de definiţii ale acestui proces. În sens larg, creşterea economică semnifică evoluţia ascendentă a unor mărimi economice agregate întrun anumit cadru spaţial şi temporal. În sens restrâns, creşterea economică este interpretată ca o evoluţie pozitivă, ascendentă a rezultatelor macroeconomice, ceea ce constituie punctul de vedere general acceptat.

Rolul hotărâtor în atingerea obiectivelor îl au investiţiile,ca motor al suplimentării, diversificării sau creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Nu se pot asigura sporirea capitalului fix sau circulant, suplimentarea numărului de locuri de muncă , creşterea randamentului utilajelor, sporirea productivităţii muncii, diversificarea producţiei etc. fără o judicioasă politică de investiţii.

În condiţiile economiei de piaţă, ale concurenţei şi ale existenţei proprietăţii private , investiţiile, privite ca o economie la fondul de consum, trebuie să fie cheltuite în aşa fel incât să asigure o eficienţă maximă, un nivel cât mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort.Decizia de investiţie trebuie să se bazeze pe determinări cantitative şi calitative riguroase , care să asigure orientarea efortului, investind spre cele mai bune variante de proiect.

Noţiunea de investiţii are două sfere de cuprindere Sfera lărgită este reprezentată de investiţiile financiare,care.cuprinde,în esenţă, orice plasament de capital cu scop de a obţine un anumit profit Cumpărare de acţiuni sau de alte titluri de valoare , plasamentele de sume băneşti la bănci , alocarea unor fonduri pentru iniţierea de afaceri înseamnă investiţiile finaciare.Sfera restrânsă se referă la achiziţionarea de noi mijloace fixe şi se cheamă investiţii de capital.

Prin investiţii de capital trebuie să se inţeleagă nu numai construcţia de noi obiective, ci şi modernizarea celor existente.În domeniul economiei reale ,în prezent , ţara noastră nu are nevoie de noi obiective ci mai cu seamă de modernizarea celor existente.Aproape niciodată o nouă investiţie nu reproduce exact o investiţie anterioară.Invers, se poate spune că orice investiţie aduce ceva nou.Investiţiile sunt propagatoare de nou, lor le este propriu caracterul inovator, ele aduc întotdeauna schimbarea situaţiei existente, apariţia altor elemente decât cele cunoscute anterior.Investiţiile angajează întotdeauna viitorul, de unde decurge caracteristica asocierii unui însemnat factor de risc la orice proces investiţional. Ele reprezintă privarea societăţii de un consum cert , în schimbul unei speranţe , pe care numai calculele ştiinţifice o pot fundamenta.

Întreprinderile sunt motorul creşterii economice şi de performanţa lor depinde competitivitatea întregii economii. Creşterea investiţiilor productive şi îmbunătăţirea accesului pe piaţă, pe baza principiilor dezvoltării durabile, reprezintă condiţiile esenţiale pentru funcţionarea competitivă a economiei.

I.Conceptul de învestiţie

Noţiunea de investiţie (investissement – franceză, investment – engleză;inversion – spaniolă;investion – germană) este sinonimă, din punct de vedere lingvistic cu; alocare, plasare,dotare şi prin extensie ajungem la eforturi făcute acum în speranţa unor recompense viitoare. Trebuie să fie clar că prin eforturi nu se înţeleg numai eforturi financiare.