Scandia Sibiu

Industria alimentara pare pentru multi dintre noi o abordare oarecum banala. Putini sunt cei care stiu ca acum 150 de ani conservarea alimentelor, în speta cele de origine animala, prin modalitati practice care sa faca mâncarurile sa ramâna consumabile pentru o perioada îndelungata de timp, reprezenta o preocupare de mare interes. De altfel, produse de acest gen erau considerate deseori un miracol iar raritatea lor le facea aproape imposibil de cumparat.

Alimentele conservate erau considerate bunuri pretioase, în special pentru corabierii care calatoreau saptamâni si luni întregi sau pentru unitatile militare care plecau în campanii prelungite. Pentru expeditiile de lunga durata oamenii aveau nevoie de provizii care sa reziste mult timp la conditii deficitare da transport, la variatii de temperatura si în acelasi timp sa pastreze calitatile nutritive. Desi se foloseau metode de afumare, sarare, murare sau uscare, pastrarea vitaminelor, o conditie fundamentala pentru cei angrenati în astfel de activitati, ramânea o problema nerezolvabila. În ciuda oricaror masuri, mâncarea se strica prea repede, facând inutila stocarea unor cantitati însemnate.

Inventia care a impus iesirea din astfel de impasuri dateaza din epoca napoleoniana, la sfârsitul secolului al XVIII-lea.

În spatiul francez încercarile de solutionare a problemei conservarii alimentelor a fost stimulata de anuntarea unui premiu de 12 000 de franci, suma ce urma sa fie acordata celui care reusea sa pastreze mâncarea pentru soldati, astfel încât aceasta sa poata fi transportata oriunde si indiferent de sezon. Nu a durat mult pâna când bucatarul sef Nicolas Appert a prezentat un proces de pastrare prin încalzire. Pentru acesta el a folosit borcane sigilate cu capace de pluta legate cu fir metalic. Chiar daca tehnica lui de conservare nu se compara cu cea utilizata în zilele noastre, inventia lui Appert are meritul de a fi constituit începutul unor noi cautari. La mijlocul secolului al XIX - lea, fizicianul francez Luis Pasteour a reusit sa dovedeasca în mod stiintific principiile propuse cu decenii înainte de Appert. Fizicianul a descoperit bacteriile responsabile de alterarea alimentelor si a prezentat modalitatea de a le distruge prin tratare la cald.

Astfel, pasteurizarea a devenit un principiu acceptat în lumea stiintifica. În anul 1810, Napoleon i-a înmânat lui Nicolas Appert titlul de "binefacator al omului", rasplatindu-i initiativa cu un premiu consistent, chiar daca în timp, borcanele lui s-au dovedit greu de manipulat în calatorii ca urmare a riscului spargerii.

În aceeasi perioada, englezii au perfectionat tehnica de conservare prin obtinerea unor combinatii corecte între pasteurizare si ambalare.

În data de 25 mai 1810, Peter Durand si Augustus de Heinne au obtinut licenta britanica pentru pastrarea alimentelor în cutii grele de fier - înca un pas spre aparitia conservei asa cum o cunoastem azi.

În anul 1813 soldatii din British Navy folosesc pentru pastrarea mâncarii cutii solide din fier care cântareau mai mult decât continutul si care se desfaceau cu dalta si ciocanul. Câteva decenii mai târziu, în 1858, apar primele desfacatoare de conserve pe care le detineau bacanii care desfaceau conserva în momentul vânzarii. Odata cu avansul tehnologiei se ajunge la producerea cutiilor din tabla mai subtire, greutatea acestora scazând considerabil.