Sisteme flexibile de fabricație

1 Descriere generala

Un sistem flexibil de fabricaţie este un sistem de producţie automatizat, care poate fabrica, cu un minim de intervenţie umană orice produs dintr-o clasă sau familie de produse. Sistemele de fabricaţie actuale sunt rezultatul unei evoluţii de peste 100 de ani şi constituie modul de răspuns al acestora la modificările apărute în mediul economic în care activau. Sistemele flexibile de fabricaţie se regăsesc în cadrul principalelor tipuri de sisteme de fabricaţie existente în construcţia de maşini.

Se constată că pot fi identificate mai multe tipuri de sisteme flexibile, deosebite prin factorii care le determină flexibilitatea. SFF, despre care va fi vorba în continuare posedă adaptabilitate artificială şi sunt conduse automat, spre deosebire de cele la care adaptabilitatea era datorată factorului uman. Se consideră că un sistem flexibil de fabricaţie trebuie să aibă următoarele caracteristici: integrabilitate, adecvare, adaptabilitate, dinamism structural.

Nu poate fi vorba de caracteristici absolute ci doar de anumite grade de integrabilitate, dinamism structural etc., deoarece nu pot fi atinse simultan, de exemplu, o adecvare şi o adaptabilitate maximă. Un echilibru optim între universalitate şi specializare trebuie obţinut prin luarea în consideraţie la proiectarea sistemului, a anumitor sarcini de fabricaţie bine definite şi analizate, pentru identificarea asemănării şi stabilităţii în timp a operaţiilor. Astfel sistemele flexibile de fabricaţie sunt uzual proiectate pentru a prelucra eficient un volum mic sau mediu de familii de produse, flexibilitatea fiind limitată la prelucrarea acestora.

Sistemul flexibil de fabricaţie cuprinde toate subsistemele componente unui sistem de fabricaţie (de prelucrare, logistic, control, comandă) şi nu se rezumă doar la subsistemul de prelucrare. Concept de sistem flexibil de fabricaţie presupune o integrare şi coordonare totală celor patru subsisteme componente prin intermediul calculatorului electronic. Acest fapt impune utilizarea de maşini unelte CNC, de transportoare automate, roboţi, manipulatoare, reţea de comunicaţii care concertează toate fluxurile informaţionale care străbat sistemul flexibil de fabricaţie. Faţă de sistemele rigide de fabricaţie cele flexibile prezintă deosebiri esenţiale îndeosebi prin:

- capacitatea mare de adaptare, cu eforturi minime, la modificările survenite prin schimbarea pieselor de prelucrat ceea ce presupune modificarea programelor calculatoarelor şi nu înlocuirea echipamentului;

- posibilitatea de a prelucra semifabricate în ordine aleatoare;

- integrabilitate mare care permite dezvoltarea etapizată;

- autonomie funcţională pentru trei schimburi, fără intervenţia directă a operatorului uman;

- utilizarea intensivă a maşinilor cu comandă numerică, roboţi, sisteme automate de transport şi control etc.

- posibilitatea de evoluţie şi perfectabilitate treptată în funcţie de necesităţile producţiei.

În mod uzual se disting două aspecte ale flexibilităţii unui sistem de fabricaţie :

- flexibilitatea de utilizare care reflectă posibilitatea de a ocupa, în mod automat, mai multe stări de funcţionare, în funcţie de cerinţele operative ale fabricaţiei;

- flexibilitatea de adaptare care se referă la consumul de resurse exprimate direct sub formă valorică, implicat de trecerea sistemului dintr-o stare de funcţionare în alta.