Standardizarea sau adaptarea politicii de distribuție în Europa de Vest

Unele dintre tarile Europei de Vest, membre ale UE, reprezinta mari puteri economice, chiar la nivel mondial, cum sunt spre exemplu Germania, Marea Britanie, Franta, iar celelalte: Belgia, Olanda, Austria si Luxemburg sunt de asemenea la un grad foarte inalt de dezvoltare economica. Cu toate acestea, chiar daca distantele geografice sunt foarte mici, intre aceste tari exista numeroase diferente, de ordin cultural, social, si al infrastructurii, toti acestia reprezentand factori care influenteaza politica de distributie.

Definitia si componentele politicii de distributie

Conform Eurostat, o tona de bunuri se deplaseaza, in medie cu 23 de kilometri pe zi, pentru fiecare cetatean al Uniuni Europene. Distribuţia are un rol foarte mare în ansamblul proceselor economice deoarece asigură continuitatea fluxului producător-consumator. În ţările dezvoltate, creşterea exigenţelor consumatorilor precum şi diversificarea nevoilor acestora şi în consecinţă a ofertei de bunuri şi servicii, a determinat ca distribuţia să aibe o contribuţie de mari proporţii în respectivele economii, antrenând fonduri materiale şi resurse umane considerabile. În astfel de ţări, procesul distribuţiei poate antrena până la jumătate din populaţia activă, costurile regăsindu-se în aproape o treime sau mai mult din preţul mărfurilor.

Luand in considerare amplitudinea acestui fenomen, distributia devine un element foarte important atat in strategiile de marketing ale companiilor, cat si pentru conducatorii statelor europene.

Noţiunea de distribuţie denotă ansamblul operaţiunilor desfăşurate între finalizarea producţiei şi începutul consumului, ce se concretizează în traseul pe care îl parcurg bunurile şi serviciile de la producător/prestator înspre consumator/utilizator. Submixul distributiei este proiectat pe baza a doua variabile de baza: canalele de marketing si distributia fizica.

Participantii la deplasarea succesiva a marfurilor, de-a lungul traseului pana la consumatorul final, sunt producatorul, intermediarii si consumatorul. Impreuna, acestia alcatuiesc canalul de marketing. Intermediarii acestui proces pot sau nu să existe, de la caz la caz, în funcţie de natura bunurilor/serviciilor şi de caracteristicile consumatorilor, însă de cele mai multe ori, ei sunt inclusi în canalele de distribuţie.

Alegerea canalului de distributie este influentata 6 factori principali, prezentati in figura alaturata. Managementul canalului presupune sa faci produsul disponibil publicului tinta la un pret pe care acestia sa si-l permita. Un managementul eficient al canalului de distributie poate avea un impact foarte mare asupra profitabilitatii companiei. Strategia canalului de distributie cuprinde totalitatea deciziilor privitoare la rutele care trebuie alese si sectoarele comerciale pe care trebuie sa se concentreze.

Distributia fizica se refera la fluxul fizic al produselor de la furnizor la client, si tot ceea ce angrenează aceste procese, adică aparatul tehnic (compus din reţele de unităţi, dotări, personal) incluzand si transferul de proprietate asupra bunurilor.

Distribuţia are un rol foarte mare în ansamblul proceselor economice deoarece asigură continuitatea fluxului producător-consumator. În ţările dezvoltate, creşterea exigenţelor consumatorilor precum şi diversificarea nevoilor acestora şi în consecinţă a ofertei de bunuri şi servicii, a determinat ca distribuţia să aibe o contribuţie de mari proporţii în respectivele economii, antrenând fonduri materiale şi resurse umane considerabile. În astfel de ţări, procesul distribuţiei poate antrena până la jumătate din populaţia activă, costurile regăsindu-se în aproape o treime sau mai mult din preţul mărfurilor.

Canalele de marketing si distributia fizica reprezinta componentele de baza ale conceptului de distributie, insa, in cadrul Uniunii Europene putem vorbi, cel mai adesea, si de o distributie internationala. Distributia internationala acopera spatiul si timpul dintre producatorul domestic si utilizatorul final al unui bun economic plasat pe o piata externa data.

In cadrul Uniunii Europene se poate vorbi de o piata unica, care presupune inclusiv circulatia libera a marfurilor si serviciilor. Desi acest lucru pare a da un caracter domestic distributiei, trebuie avut in vedere si faptul ca intre tarile Uniunii Europene exista numeroase deosebiri, incepand de la infrasctructura si retele de distributie si pana la tiparele de consum ale cetatenilor.

Din acest motiv se pune intrebarea daca la nivelul tarilor din Europa de Vest, membre ale Uniunii Europene, se poate utiliza o strategie de distributie standardizata sau nu.

2. Standardizarea politicii de distributie

O strategie de marketing internaţional standardizată presupune ca o companie care acţionează la nivel internaţional să vândă practic acelaşi produs, neschimbat, şi în acelaşi mod, la acelaşi preţ, cu aceeaşi campanie de promovare şi utilizând acelaşi sistem de distribuţie pe mai multe pieţe.