Strategia de branding a Parisului

1. Scurtă prezentare

Parisul este cel mai mare oraș al țării franceze cu o suprafață de 105 km2 și este în aceleași rând și capitala acestuia. Se situează în partea nordică al Franței, pe malul fluviului Sena. Din punct de vedere administrativ, acesta este aproape neschimbată, încă din anul 1860. Numele orașului provine de la denumirea tribului galic Parisii, și, după perioada romană, când s-a chemat Lutetia, orașul a început să fie cunoscut sub actualul nume spre sfârșitul Imperiului Roman. Parisul în întreaga Europă este cea mai populată și cunoscută zonă metropolitană. Acesta timp de 1000 de ani a reprezentat cel mai mare oraș din partea occidentală și a fost cel mai mare oraș din lume între secolele 16 și 19.

În prezent, capitala Franței reprezintă cel mai mare centru din punct de vedere al economiei și în prezent are o influență mare asupra Franței, atât din punctul de vedere al educației și politice, cât și din punctul de vedere al modei, științei, divertismentului și artei. Cei care doresc să petreacă concediul în Paris sau să se mute aici, trebuie să știe că din Europa este cel mai verde oraș, însă în aceleași timp și cel mai scump. Situat pe malurile Senei, în partea central-nordică a Franței, Parisul deține numeroase muzee și galerii de artă, fiind cel mai vizitat oraș din lume, cu mai mult de 30 de milioane de vizitatori anual. Simbolul orașului este Turnul Eiffel, construit cu ocazia Expoziției Universale din 1899. În 2010, Parisul avea o populație de circa 2.243.800 locuitori, cu o densitate a populației de 21,196 loc/km2, iar zona metropolitană a orașului (incluzând orașele-satelit) are peste 12 milioane de locuitori. Parisul și regiunea Ile-de-France produc peste un sfert din veniturile Franței. Împreună cu zona La Defense, Parisul reunește sediile centrale a aproape 50% din companiile franceze, ca și ale marilor firme internaționale și ale unor organizații mondiale, cum sunt UNESCO, OECD și ICC. Parisul este situat pe malurile Senei și include două insule locuite (Ile Saint Louis și

Ile de la Cite) și câteva dealuri (dintre care cel mai înalt este Montmartre, cu 130 m peste nivelul mării). Orașul este împărțit în 20 de arondismente, limitele sale administrative fiind, în mare, aceleași din 1860, când Napoleon III și prefectul Haussmann au dublat suprafața orașului prin includerea în teritoriul acestuia a zonei dintre centurile de fortificații ale Parisului (printre care și suburbiile Montmartre și Auteuil). În 1929 au fost anexate oficial orașului parcurile împădurite Bois de Boulogne și Bois de Vincennes. Datorită climei temperate care domină Parisul acesta este un loc îndrăgit atât de către locuitori, cât și de către turiști. Pe timpul sezonului estival, temperaturile cresc până la 25 de grade celsius, iar pe timp de iarnă, temperaturile rareori scad sub 0 grade celsius. Cea mai înaltă temperatură în capitală a fost măsurată în anul 1948, acesta fiind de 40.4 grade celsius, iar cea mai scăzută temperatură a avut loc în anul 1879, când s-a măsurat -23.9 grade Celisus.

2. Prezentarea brandului de oraș

2.1.Contextul creării brandului

Secolul XX este secolul ce a reprezentat construirea simbolului Turnul Eiffel, primei linii de metrou, Grand Palais și Petit Palais, Pont Alexandre III, Parisul trecând printr-o etapă de industrializare, mai accentuată la periferiile în care construiesc giganții Renault și Citroën. Industrializarea nu a însemnat însă reducerea nivelului artistic și începerea Belle Epoque - Montmartre a devenit noua gazdă a lui Picasso, Braque sau Matisse, iar Montparnasse un punct de întâlnire pentru intelectuali de toate profilurile.

Primul Război Mondial a încheiat brusc această perioadă prosperă - un război civil început dintr-un motiv pueril, cu un carnagiu uman ce a depășit 1,5 milioane de morți de partea franceză, în timp ce guvernul a fost evacuat la Bordeaux. După Bătălia de la Marne, unde au fost blocați germanii, la 30 de kilometri de Paris, capitala redevine centrul de decizii, de unde țara a fost condusă spre victoria de pe 11 noiembrie 1918. De la această dată, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, situația politică a fost instabilă, iar Parisul a cunoscut câteva noi fricțiuni și manifestații virulente. Pentru a se lupta cu lipsa locuințelor, administrația a permis construcția faimoaselor HLM, case ieftine, ce aveau ca scop adăpostirea celor peste 2.800.000 de locuitori ai străzilor neigienice, încercând o decongestionare fără precedent.

O dată cu înfrângerea suferită de forțele franceze în 1940, ocupația trupelor germane a fost un coșmar pentru mare parte a populației. Ne imaginăm bucuria enormă a parizienilor când Charles de Gaulle a mărșăluit în oraș în august 1944. Din 1958 până în 1969, sub conducerea acestuia, Franța și Paris au revenit la un nivel prosper. Mișcarea studențească din mai 1968 a dus orașul în haos, însă fără urmări catastrofale. În 1971, vechile Halles de Paris au fost transferate la Rugis și apoi distruse, fiind construit Centre Beaubourg sau Pompidou. Criticile intense cu privire la arhitectura muzeului, realizat de Renzo Piano și Richard Rogers, s-au dovedit, într-un final, fără temei, Centrul Pompidou primind astăzi mai mult de 6 milioane de vizitatori per annum.

Construcția centurii Parisului (Boulevard Périphérique), ce înconjoară întreaga structură urbană pentru a decongestiona traficul din centru, dar și Forum des Halles, au fost realizate în timpul președintelui George Pompidou (1970 - 1974). În 1977, pentru prima dată de la sfârșitul Comunei, primăria a fost preluată de Jacques Chirac. Laolaltă cu președintele François Mitterand, au fost realizate câteva proiecte majore: Opéra Bastille, Parc de la Villette, Cité de la Musique, Arche de la Défense și biblioteca națională.