Strategii de Marketing în Turismul Verde

INTRODUCERE

Turismul şi Călătoriile (T&T) reprezintă o ramură economică de sine-stătătoare care oferă o sumă de produse (de consum şi de investiţie), precum şi servicii pe care le preia din alte ramuri cu activitate economică legată direct sau indirect de turism. Prin intermediul acestora, dar şi in mod direct, activitatea din turism se reflectă atat in PIB, cat şi pe plan social, prin crearea de locuri de muncă. In acest context, turismul se identifică sub forma unei pieţe de desfacere pentru oferta marii majorităţi a ramurilor producătoare de bunuri şi servicii, cat şi pentru oferta de muncă din societate, fiind un fenomen economic şi social global, cu implicaţii majore asupra economiei mondiale.

Două organisme internaţionale, Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC) şi Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO) monitorizează permanent stadiul de dezvoltare atins de industria turismului şi călătoriilor, instrumentul de evaluare utilizat, Contul Satelit al Industriei Turistice (TSA), fiind special concepute in acest scop.

Romania se inscrie in circuitul turistic internaţional cu valori turistice unicat atat din categoria resurselor turistice naturale, antropice, cat şi culturale, a căror valorificare inteligentă ar putea determina creşterea substanţială a rolului industriei turismului in cadrul economiei naţionale, cu efecte pozitive, de lanţ, la nivelul intregii societăţi.

Prin relief, aşezare geografică şi potenţial turistic, ţara noastră dispune de condiţii favorabile dezvoltării turismului montan. Zonele turistice montane sunt concentrate in jurul arcul carpatic, staţiunile montane amenajate fiind diferenţiate sub aspectul ofertei turistice asigurate, altitudinii la care sunt localizate şi, corespunzător, al atractivităţii exercitate asupra cererii turistice. In anii din urmă, turismul montan romanesc nu s-a mai numărat printre „sectoarele preferate” ale ministerului de resort, deşi anul 2003, anul lansării programului „SUPERSCHI in Carpaţi” prefigura o evoluţie susţinută a produsului turistic montan, in planul imaginii, dar, mai ales, sub aspect financiar.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICI ALE TURISMULUI MONTAN

Muntele a reprezentat şi reprezintă pentru omul modern o atracţie deosebită pe tot parcursul anului. Turismul montan se bucură de recunoaştere internaţională deoarece s-a constatat că există un mare interes al populaţiei globului pentru vizitarea regiunilor montane, la care se adaugă dimensiunile mondiale ale zonelor montane; 24 % din suprafaţa Terei este ocupată de regiuni montane, unde trăieşte o populaţie de 12% din totalul mondial, iar un plus de 14% din populaţia globului se află la contactul regiunilor montane cu regiunile limitrofe.1 Zonele montane asigură sursele de apă de bază la nivel mondial, constituind, de asemenea, o componentă esenţială a biodiversităţii globale.

1.1 Forme ale turismului montan

Turismul montan include o paletă largă de activităţi de recreere, spirituale şi economice care se desfăşoară in diverse regiuni montane. Este o sursă economică importantă a multor comunităţi montane, generand locuri de muncă, venituri care, in cele din urmă, permit localnicilor să-şi organizezeze şi continue traiul in conformitate cu tradiţiile şi rădăcinile culturale proprii.

Turismul montan, ca şi concept al industriei turismului, reprezintă o formă de turism „de interferenţă” derivat din:

- turismul de iarnă - formă de turism individualizată pe baza criteriului sezonalităţii, care prezintă două caracteristici distincte, după motivul pentru care se face deplasarea, respectiv turismul pentru zăpadă şi turismul pentru soarele căutat şi in timpul iernii,

- turismul de agrement, turismul de odihnă sau recreere, turismul sportiv - forme de turism individualizate in funcţie de motivaţiile deplasărilor,

- turismul de sejur, care in funcţie de timpul disponibil pentru călătorii poate fi un sejur lung, mediu sau scurt.

Coordonatele evidenţiate reprezintă baza diferenţierii variantelor de practicare ale

activităţilor turistice in zonele montane, intre care se identifică: turismul pentru sporturi de iarnă, turismul itinerant montan, turismul de drumeţie montană, turism-alpinism şi turism climacteric montan pentru odihnă şi agrement.

Turismul pentru sporturi de iarnă este o formă de turism sportiv, care se intercondiţionează cu celelalte activităţi din staţiunile climaterice montane. Este dependent de anumite condiţii morfoclimaterice, pe de o parte, de dotări caracteristice in spaţiul mijlociu al muntelui, intre staţiuni şi regiunea inaltă, precum şi de infrastructura specifică din staţiunile ce servesc de bază de desfăşurare, pe de altă parte.

Turismul itinerant montan se leagă de zona montană la peste 1500 m, fiind dependent de căi de acces de o factură aparte (poteci turistice, drumuri forestiere), precum şi de factori naturali morfopeisagistici ce atrag iubitorii muntelui.

Turismul de drumeţie montană este foarte răspandit şi stimulat de valoarea peisagistică de o mare diversitate a regiunii montane inalte, dependentă de substratul litologic şi de invelişul vegetal ce inregistrează etajarea altitudinală. Punctele nodale in desfăşurarea drumeţiei montane sunt cabanele amplasate in poziţii favorabile, alese atat din punct de vedere al accesului, cat şi din punct de vedere al amplasării in apropierea unor obiective turistice cu impact.

Turismul-alpinism este o formă exclusiv sportivă a turismului montan, practicat de o categorie restransă de persoane cu aptitudini fizice deosebite şi antrenate special in acest scop. Practicarea alpinismului solicită condiţii morfologice deosebite: versanţi cu pante abrupte, ridicaţi pană la verticală şi energie de relief de sute de metri.

Turismul climateric montan pentru odihnă şi agrement este o formă de turism de staţiune (sejur), practicat in cadrul staţiunilor climaterice montane. Amenajările turistice sub forma staţiunilor se identifică prin dimensiune, respectiv numărul de locuri de cazare asigurat şi dotări aferente, de complexităţi diferite. Aceste amenajări aparţin in exclusivitate spaţiului montan şi sunt legate de componenta peisajistică orientată spre factorul relief, la care se adaugă condiţiile climatice şi bioclimatice stimulative pentru odihnă şi agrement.