Strategii și Tehnici de Vânzare în Asigurări

ARGUMENT

Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţia şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit. Indiferent cât de multă grijă acordăm evitării problemelor noastre, nu putem fi niciodată siguri că vom avea success. Unele evenimente negative implică traume psihologice şi pierderi financiare semnificative.

Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile locuinţe, să conducă maşini, să zboare cu avionul, să navigheze, fără a se teme de potenţialele probleme care pot apărea. De aici decurge şi rolul asigurărilor de a oferi oamenilor securitate; de a-i ajuta pe cei câţiva care suferă o pagubă sau care sunt implicaţi într-un accident. Pentru prima dată asigurarea a fost utilizată de către comercianţii din nordul Italiei, la început secolului al XIV-lea. Urmaşii acestora au introdus asigurarea maritimă în Marea Britanie, în secolul al XV-lea.

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri. Prin urmare există riscuri comerciale şi riscuri personale. Riscurile comerciale includ riscurile precum incediu, furt sau răspundere legală. Fiecare persoană se poate confruta cu riscuri personale, în situaţia în care bunurile sale sunt distruse, sau răspunzător legal, în urma unor acţiuni neglijente.

Acordul de voinţă este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat şi asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualităţii prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asigurătorul acoperă daunele suferite de asiguraţi.

Existenta si dezvoltarea societatii omenesti, viata oamenilor in general, nu sunt de conceput fara munca, fara producerea continua a bunurilor materiale si spirituale.

In acest fel intre oameni si natura are loc o relatie, o legatura permanenta , se constituie anuimite raporturi de interconditionare.In realizarea acestor relatii, omul este nevoit sa-si adapteze activitatea la natura inconjuratoare.

Progresele remarcabile inregistrate de stiinta si tehnica au condus in timp la usurarea muncii, la cresterea productiviutatii, la dezvoltarea onomica sociala si la sporirea continua a productieiIn anumite inprejurari dezvoltarea stiintei si tehnicii poate provoca accidente care sa avarieze sau sa distruga complet anumite mijloace de productie si bunuri de consum ori sa afecteze capacitatea de munca si chiar viata oamenilor.

Anumiti factori sociali economici pot provoca fenom ene cu efecte negative asupra desfasurarii activitatii economice : crizele economice , somajul, inflatia, conjunctura economica nefavorabila s.a.Rezulta de aici, ca unele fenomene sunt independente de vointa oamenilor caracter obiectiv iar altele sunt legate de conditia omului-caracter subiectiv.

Astfel cunoasterea imprejurarilor in care se pot produce diverse fenomene ce perturba desfasurarea normala a activitatii economice si provoaca pagube permite omului sa ia masuri pentru a evita aparitia uinor astfel de fenomene, a limita actiunea lor distructiva sau a se apara de efectele negative ale acesteia.

Asigurarile s-au nascut din nevoia imperioasa de protectie a bunurilor omului impotriva fortelor distructive ale naturii, in situatiile pierderii sau reducerii capacitatii de munca ca urmare a accidentelor, bolilor, atingerii unei anumite limite de varsta.

In vederea elaborarii acestei lucrari, m-am informat din literatura de specialitate romaneasca si straina si am studiat legisla^ia asigurarilor si reasigurarilor.

CAPITOLUL 1

APARITIA SI EVOLUTIA ASIGURARILOR

Viaţa oamenilor nu este întotdeauna senină. Indiferent câtă grijă se acordă evitării problemelor sau protejării bunurilor niciodată, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimente negative (calamităţi ale naturii, accidente, pierderea sau micşorarea capacităţii de muncă în urma unor boli sau a bătrâneţii) implică traume psihice sau pierderi financiare semnificative.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă în antichitate şi datează de circa 6500 de ani. Meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivităţii.

Prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legislator Solon a obligat societăţile politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaşte.

In Babilon, Fenicia şi în alte ţări străvechi, membrii caravanelor se constituiau în asociaţii, suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natură suportate de unii dintre ei în timpul transportului.